Cum a ratat Clujul un proiect important

Vorbim de Capitala culturală europeană, titlu pe care Comisia Europeană vrea să-l modifice în Capitală Europeană a Culturii (CEaC), drept pentru care a și făcut recomandări de folosire a acestui termen, în detrimentul primului.

Atentă la noul limbaj de fag, Asociația condusă de Florin Moroșanu și-a schimbat (cel puțin în comunicatele de presă) denumirea în Cluj-Napoca 2021 – Capitală Europeană a Culturii, deși, la înființare, avea asemeni timișorenilor (care au rămas până acum cu vechea denumire ATCCE) Capitală Culturală Europeană în denumire. Acesta este doar un amănunt, dar unul semnificativ pentru lista de erori (de comunicare, dar și de concept) care a făcut până la urmă diferența între asociația și proiectul Clujului și cel al Timișoarei. Am să le enumăr pe scurt, încercând o comparație între proiectele La Est de Vest și Luminează orașul prin tine.

Precizez că nu cunosc îndeaproape pe cei din echipele de proiect (am avut scurte dialoguri punctuale cu Florin Moroșanu, gen întrebare – răspuns pe subiectele atinse pe blog la depunerea aplicației finale) astfel că nu am informații de culise. Punctez câteva posibile motivații ale juriului european, ca simplu cetățean interesat de subiect, care a citit proiectele și a încercat să facă o estimare a șanselor de succes ale fiecărei aplicații. Menționez și câteva false motive, invocate ieri în presa online.

Nu cred că motivul acordării titlului CEaC Timișoarei a fost subfinanțarea Asociației coordonate de Florin Moroșanu și Ștefan Teișanu, cum susține „pe surse” Liviu Alexa, chiar dacă am remarcat și eu că majorările cotizațiilor pentru patrimoniul Asociației se făceau pe ultima sută de metri, cu ocazia vreunei ședințe în care se aprobau strategii sau alte documente depuse. În plus față de competiția cu celelalte echipe (de pe lista scurtă) cea clujeană a susținut și o competiție internă, în care a încercat (și parțial, a reușit) să schimbe mentalități. Meritele i-au fost recunoscute tardiv, iar eșecul i se va imputa (tot parțial) pe nedrept.

Nici că, așa cum susține Claudiu Groza, aspectul multietnic a contat in evaluarea comisiei pentru Capitala Culturala, la nuanțele ce vor fi făcut diferența între orașele candidate. Or, in ciuda eforturilor din ultimii ani – meritorii, de altfel – Clujul continua să pară un oraș cu două comunități… Timișoara da impresia unui oraș organic multietnic și plurictultural

Așa cum am menționat aici, după citirea ghidului aplicației,  CEaC nu este o variantă a patrimoniului mondial UNESCO sau a mărcii patrimoniului european. Ghidurile europene mai spun că în afară de calitatea proiectului contează și susținerea lui din partea comunităţii de afaceri şi al autorităţilor. Așadar, s-a ținut cont de dimensiunea europeană a proiectului, nu neapărat de comunitățile etnice sau de multiculturalismul orașului, aceste aspecte punctând doar la imaginea de ansamblu. Înclin să cred că nici măcar plăcuțele bilingve care lipsesc când intri în Cluj dar apar la intrările în Aiud sau Timișoara, nu au contat; deși…

S-a mai spus și Clujul merită (pentru ambiția depusă) iar Timișoara avea nevoie. Abia aici ne apropiem de argumentații. Pentru că da, a fost vorba de cine merită (din punct de vedere al calității proiectelor), și de cine (a demonstrat că) are nevoie. Faptul că au ajuns pe acea listă scurtă arată reușita fiecăruia de a aduce argumente viabile, în sprijinul candidaturii, deci de meritat, toate patru orașele meritau. Baia Mare pentru încercarea de resuscitare (prin cultură) a unui oraș industrial, Bucureștiul pentru trezirea cartierelor-dormitor ale capitalei, Clujul pentru încercarea de armonizare a culturilor care au contribuit la ridicarea orașului, iar Timișoara pentru punerea în valoare a canalului Bega.

Avem o vorbă: dă-i românului mintea cea de pe urmă! care ne cam reprezintă, pentru că ține de slaba noastră capacitate de anticipare, amintindu-ne să fim realiști – nu doar la final, când ne dăm cu căciula de pământ de ce proști am fost, deși am știut. Iar declarațiile de la momentul depunerii aplicației finale (după primirea recomandărilor juriului), gen: mergem mai departe indiferent de, prin noi înșine șamd – care sună ok acum – emise înainte de anunțarea orașului desemnat, au făcut din proiectul clujean unul perdant avant la lettre. Nu încrederea în noi înșine trebuia demonstrată juriului, ci necesitatea la acest moment, ca și oportunitatea de a-i acorda acestui titlu Clujului, și nu altcuiva. Că acesta ar fi o rampă de lansarea unor discuții culturale profunde, cu miez, între comunitățile Clujului, că va constitui oportunitatea afirmării unei noi generații de manageri culturali, care în lipsa CEaC vor rămâne simpli animatori de evenimente, etc.

Nu cred că diferența s-a făcut doar la nivel de proiect, ci undeva mai subtil, la nivel de mentalități. Din acest punct de vedere, nu știu cât putem spune că a câștigat Timișoara sau că, mai degrabă, Clujul a pierdut pe mâna lui. Și proiectul Clujului, ca și cel al Timișoarei, au inconsistențe: vezi parcul etnografic intergalactic din pădurea Hoia, versus Airport-city, dat ca mare inovație de timișoreni. Însă aceștia nu și-au ascuns (iar juriul european a apreciat în mod deosebit aceasta) problemele sub preș: au recunoscut problema cu clanurile țigănești, în vreme ce nouă ni s-a reproșat ignorarea celor din Pata Rât.

În acest sens, merită citată declarația viceprimăriței Anna Horvath: după cum zicea Nicolae Iorga, ‘o înfrângere e numai mijlocul pe care ni-l dă soarta ca să vedem ce ne lipseşte pentru a învinge’.

cluj2

1. Diferența de mentalitate a făcut diferența, ca să zic așa. Noi am căutat să scoatem în evidență plusurile, din dorința de a scoate un punctaj bun, și s-a considerat că ne lăudăm. Bănățenii și-au scos pe tavă minusurile, într-o enumerare, precizându-și simpla intenție de a le elimina – fără măsuri concrete. Metoda aceasta a implicat însă emoțional juriul, care a apreciat intenția și probabil numărul problemelor scoase pe tapet: reacția cetățenilor față de comunitatea rromă, sub 1% din bugetul local alocat culturii, etc.

2. Noi am mizat pe film, ei pe teatru. În vreme ce Clujul se chinuie de câțiva ani și nu reușește să finalizeze un Centru Regional de Industrii Creative și IT, poreclit „Buftea de Cluj” -pierzând și finanțarea europeană a proiectului (din motive care, să zicem, nu sunt direct imputabile municipalității, ca falimentul firmei constructoare), Timișoara are un festival de teatru regional TESZT – care crește de la an la an. Cum să ceri (iar) banii pe care i-ai avut în mână, dar i-ai pierdut?

Filmul o fi el considerat a 7-a artă, dar un festival de film (mă rog, avem mai multe) nu ajunge. Nu știu dacă am reușit să arătăm diferența dintre Clujul lui Miklós Jancsó (care sărea de la cafenea la studio european) și cel de acum, a cărui atmosferă festivalieră este superbă, însă afacerile în domeniu lipsesc cu desăvârșire (nu se încheie contracte pe durata festivalului), după cum sublinia la TIFF 2013 Michael Kutza – directorul Festivalului Internațional de Film de la Chicago. Iar teatru avem și noi, dar nimeni nu recunoaște decalajul dintre Teatrul maghiar condus de Gábor Tompa și Teatrul Național, pe care ultimul încearcă de câțiva ani buni să-l recupereze.

3. Electro-pop versus underground. În vreme ce Clujul a mizat pe festivaluri de muzică pentru tineret (gen Untold, ca urmare a European Youth Capital 2015), Timișoara vine cu Galeria Muzicii Subversive, o instalație care prezintă trupe underground cenzurate în perioada comunistă. Vor concerta aici formații precum Laibach sau Mondial.

4. Raza de impact a proiectului (cui se adresează el): 150 km în jurul Timișoarei vs Cluj și comunele limitrofe. Fapt semnificativ, toate județele din jurul Clujului au susținut (prin asocieri semnate) candidatura Băii Mari.

5. Bega versus Someș. Ne-am trezit târziu că Suntem riverani, proiectele de punere în valoare a Someșului (navigabil, alei pietonale, plaje) se scot de la naftalină la fiecare 4 ani (în preajma alegerilor) după care ajung înapoi la sertar. Ori, canalul Bega este rezultatul unui efort uman susținut de generații, început de inginerii austrieci și pus acum în valoare prin acest proiect. Timişoara şi-a structurat programul cultural sub forma unei călătorii, cu staţii – program/proiect şi trasee pe şi de-a lungul canalului, conectând idei, oameni, locuri.

6. Cooperarea internațională. Timșoara este oraș înfrățit cu Belgrad, Szeged, Novi Sad, Budapesta, Graz, Karlsruhe, Cernăuţi şi Mulhouse. CEaC a dat ocazia Timișoarei de a reevalua aceste colaborări și de a alege parteneriatele culturale care au dat roade.  Clujului i s-a reproșat că nu are destui parteneri cu care colaborează pe proiect. Iarăși, prin noi înșine.

7. Buget de 48,5 milioane euro vs 35 milioane euro – Clujul, deși vorbim de orașe comparabile ca mărime (număr de locuitori). Din acest buget, premiul european Melina Mercouri este de „doar” 1,5 milioane de euro, care se acordă abia după finalizarea proiectului, în urma unei evaluări.

8. Cultura ca liant în comunitate și ideal (după libertate) vs cultura ca motor de dezvoltare. Noi am mers pe proiecte, ei pe deziderate. Ne-am prea pliat pe aplicație și am pierdut. Ei și-au văzut problemele lor și au câștigat. Cam asta a fost, foarte pe scurt.

S-a spus că indiferent de rezultat, trebuie să mergem mai departe. Titlul CEaC, este oricum unul onorific, mare parte din buget (peste 90%) fiind suportat de organizatori și în principal (peste 46%) de comunitatea locală. Așa cum a menționat primarul Timișoarei, este însă o ocazie unică de a beneficia de o sumă de bani de la bugetul central, la care comunitățile locale mai dezvoltate sunt – din păcate – doar cotizanți. Titlul de Capitală europeană a culturii acţionează mai degrabă ca un catalizator; din punct de vedere financiar, el este un efort (nu un ajutor) pentru bugetele locale și naționale, cu scopul de a spori procentul alocat de aceste bugetele culturii.

Așa că este clar, cu 54 % din buget nu avem cum să mergem mai departe. Nu cu subfinanțare, pentru că aceasta este o practică – mai ales în domeniul cultural – depășită. Nu știu dacă nu cumva și acel procent de 46% alocat de la bugetul local era condiționat de acordarea titlului CEaC. Deci, să terminăm cu falsele orgolii. Din proiectul Clujului merită selectate obiectivele principale, care pot fi incluse în strategia locală: susținerea noii generații de manageri culturali sau culturepreneuri (în care s-ar fi erijat majoritatea celor din echipa coordonatoare a proiectului – acum fără acel buget pentru salarii, de 5 milioane euro) și finanțarea și încurajarea cooperării între comunitățile care susțin parcursul cultural – artistice al orașului.

Din cele nouă teme strânse ca să aibă juriul de unde să aleagă (satul transilvan, creativitatea socială, interculturalitate, Someș de la Vest la Est, Youth Legacy, artele spectacolului, centrul european de artă contemporană, Cluj Media City, Treasure Cluj) hai să alegem măcar 3 cu care să mergem mai departe, adică: artele spectacolului, Centrul european de artă contemporană și Cluj Media City, pentru care să găsim alte forme de finanțare.

Ce poate copia Asociația de la CEaC, este ideea: de catalizator al vieții culturale. UE punea la bătaie „doar” 1,5 milioane de euro din bugetul de 35 de milioane (premiul european Melina Mercouri se acordă abia după finalizarea proiectului, în urma unei evaluări), adică undeva la 4% din proiect, pentru a stimula cultura. Cum a știut să investească 100.000 euro în acest proiect vreme de 6 ani, și ar fi fost dispusă să aloce, în crescendo, sume importante de la bugetul local pentru CEaC, Consiliul local Cluj nu poate pune la bătaie în următorii 5 altă 100.000 eur în speranța de a atrage 3-3,5 milioane de euro pentru cultură, printr-un mecanism similar? Asta dacă știm să învățăm din înfrângeri…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s