Afirmațiile deranjante din discursul academicianului Ioan Aurel Pop

În discursul de deschidere a Congresului Național al Istoricilor Români, găzduit la Cluj, rectorul Universității Babeș-Bolyai, academicianul Ioan Aurel Pop, a ținut un discurs din care am prezentat câteva citate aici. O parte din afirmațiile domniei sale au fost extrase și preluate ca titluri în presă.

de susAfirmațiile cu adevărat surprinzătoare însă, au fost ignorate. Le citez, cu scris înclinat: (se fac) demersuri insistente din ultima vreme pentru crearea de mecanisme umane, oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică.

De asemenea, ultimul său volum, Transilvania, starea noastră de veghe, scos la Editura Școala Ardeleană și lansat în foaierul Casei Universitarilor, cuprinde, printre conferințe, comunicări, articole, portrete, texte pe teme istorice despre Transilvania, articolul intitulat Atentatul împotriva educației naționale și consecințele acestuia, care a fost publicat și aici.

După mine, aici a deranjat prelegerea Meseria de istoric la începutul mileniul al treilea: faptul că un reputat profesor și istoric identifică demersuri insistente, controlate de o elită malefică, un atentat împotriva educației naționale și încearcă să avertizeze asupra posibilelor consecințe. Într-o societate caracterizată de ipocrizie, în care fiecare individ este îndemnat să-și urmărească propriul interes, iar mesajele publice sunt dominate de reclame, statistici și realizări, persoanele care aduc avertismente sunt receptate ca oponenți ori reprezentanți ai „vechii gărzi”, deoarece resping „noul”.

Cum ar putea un istoric, tocmai într-o prelegere despre locul și rolul meseriei sale, să facă apologia „ultimelor cuceriri ale științei și tehnicii”? Un astfel de mesaj i se potrivea, să zicem, rectorului Universității Tehnice.

Într-un interviu ulterior, rectorul Ioan Aurel Pop și-a nuanțat poziția față de generația facebooknu e bine să transform aceste instrumente extraordinare cum sunt internetul sau reţelele sociale în scopuri în sine, ele sunt metodologii care ne ajută să dobândim cunoştinţe, aceeași pe care o are și față de noua generație de profesori: la ţară, la matematică, fizică sau chimie nu înţeleg nici profesorii ceea ce predau, darămite elevii, dovedind că nu este o persoană care să cosmetizeze starea sistemului de învățământ. Mai jos, un alt avertisment al domniei-sale, dintr-un interviu anterior:

Fără limbă, istorie, umanioare în general, ne vom afunda tot mai mult în ignoranţă şi vom ajunge supuşii – era să zic „mecanici”, ca-n trecut, dar azi se zice „digitali” – ideali. Poate că asta se şi doreşte la scară globală, iar unii de pe la noi, naivi sau nu, pregătesc cu tenacita-te acest destin pentru urmaşii noştri.

Anunțuri

4 comentarii

  1. LazOrtansa · August 28

    Discursurile sunt întotdeauna un motiv ,dar mai ales un prilej de disecare de către presă a conținutului,a exprimării și de interpretare bine sau răuvoitoare sau pur și simplu de etichetare a omului din spatele vorbelor care adesea își întinde singur capcana inadverdentelor,dar și a principiilor,adesea inflexibile și în parte discordanțe față de cerințele realității.
    Într-adevăr discursul e o asumare riscantă.

  2. Gyuri · August 28

    Nu ar trebui sa deranjeze.

    • mariusoliviu · August 28

      Pe cei care (re)cunosc starea sistemului de învățământ, nu, n-ar trebui să-i deranjeze. Numai că se pare că sunt persoane preocupate de „cosmetizare”, care se inflamează repede

  3. Pingback: Discursul de la Cluj, dezbatere publică | un fel de jurnal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s