Cum citim un discurs? și ce riscuri comportă discursul (prea) lung

Universitatea Babeș-Bolyai găzduiește în acest sfârșit de săptămână un Congres Național al Istoricilor Români. Consfințind apetitul clujenilor pentru recorduri, este considerată din start cea mai mare manifestare științifică (în domeniu) din România ultimilor ani, după Congresul Mondial de Istorie de la București din 1980. Și aceasta nu datorită lucrărilor științifice excepționale (încă nu au fost susținute), ci exclusiv pe baza numărului invitaților: aproape 450 de istorici din țară și din străinătate.

Conform uzanțelor, rectorul Universității-gazdă a unui congres rostește mesajul de bun venit, după care invită pentru discursuri plenare specialiști din afara instituției. Cum rectorul Universității Babeș-Bolyai, academicianul Ioan Aurel Pop este un prestigios istoric (și-a lansat cu ocazia Congresului cartea: Transilvania, starea noastră de veghe, Editura Școala Ardeleană), domnia sa și-a asumat, în Aula Magna, discursul de deschidere. A fost urmat de Dan Berindei, vice-președintele Academiei Române, cu prelegerea Menirea Istoriei și istoricul englez Martin Rady, cu o prelegere despre legislația Evului Mediu.

congres

Sub titlul Meseria de istoric la începutul mileniul al treilea, acesta a avut forma unui discurs plenar, menit să atragă atenția publicului interesat de istorie asupra realităților cu care se confruntă în prezent știința domniei sale. Datorită lungimii sale, discursul – care a cuprins o introducere (aproape poetică), un miez pragmatic, și în final o parte polemică – a fost receptat greșit, stârnind controverse.

Controversele au fost cauzate de „polemica” din final, câteva afirmații fiind preluate sub formă de titluri de presă. Lumea care a fost în sală a râs și a aplaudat la final. Cei care n-au fost acolo au citit, analizat și comentat. Spicuiesc din partea introductivă a discursului, pe care îl găsiți integral pe clujulcultural.ro:  A fost o vreme când istoria era poveste şi poezie, spusă şi cântată pe muzică de către aezi, care cultivau arta de a reînvia frumos şi armonios lumile de odinioară…

de susUlterior, istoria a devenit „anchetă” sau „cercetare”, făcută prin diferite metode de investigaţie, cu scopul descoperirii adevărului din trecut. Fireşte, s-a aflat curând că lumile revolute nu mai puteau fi reînviate întocmai, orice am fi făcut noi, oamenii….

Noi numim printr-o convenţie viaţa oamenilor de odinioară trecut. De fapt, trecutul a fost, pentru cei care l-au trăit, viaţă intensă prezentă…

Până la urmă, toată viaţa oamenilor devine trecut, orice am face noi şi oricum am încerca să ocolim acest curs. Prezentul durează o clipă şi apoi devine trecut, viitorul este mereu incert, dar ajunge şi el prezent şi apoi trecut, astfel încât, iremediabil şi reversibil, dimensiunea cea mai lungă şi mai certă la care avem acces (limitat, e drept) este trecutul”.

Ca urmare, concluziona domnia sa – iar discursul primei zile se putea opri în acest punct –dragostea pentru trecut înseamnă dragoste de viaţă, iar cunoaşterea trecutului este cunoaşterea vieţii.

Lumea (cu excepția cele academice) nu mai este capabilă să asimileze discursuri lungi, cu mesaj complex. Sunt receptate doar mesajele atractive, clare (chiar simplissime), cu introducere, corp și rezumat, traversate de corectitudine politică, nu de idei. Dacă încerci să transmiți mai mult de una-două idei unei audiențe ne-educate, esența mesajului se pierde. Practic, cu cât publicul este mai puțin educat, cu atât mesajul trebuie să fie mai scurt. Altfel, se va trece la analiză mecanică, pe text: se va găsi cineva să extragă din el elemente susceptibile la interpretări. Iar acestea, odată răstălmăcite, pot altera discursul, obținându-se (în presă) efectul opus al avertismentului pe care încerca să-l transmită distinsul rector!

berindei

Discursul său, aplaudat de audiență, a fost urmat de prelegerea Menirea istoriei, în care vicepreședintele Academiei, istoricul Dan Berindei (92 de ani), a vorbit despre cenzura din perioada comunistă: „adevărul istoric trebuie predat nemachiat, așa cum a fost” afirmând apoi că „așa-numita corectitudine politică este o formă de cenzură”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s