Șah și comunism

Contractul social între stânga și șah, un joc adus de beduinii deșertului, începe de la Marx. Dar și iluministul care răspândise în lucrările sale filozofice contractul social, Jean Jacques Rousseau, juca şah. El mărturisea chiar, fără jenă, că obișnuia să se închidă singur într-o cameră unde juca până la epuizare. Biografii lui Marx au consemnat că acesta era un şahist redutabil și pasionat: când pierdea, devenea agresiv. Și Lenin, se ştie, juca briliant. Fără să fie un bun şahist, Stalin nu era nici slab, dar nu rata nicio ocazie să arate că este un practicant al jocului regilor. Și cu Ceaușescu există imagini la tablă. Comunismul se baza pe câteva iluzii, dintre care una, perversă, era că ar fi precum şahul, raţional. Că ar fi, asemenea șahului, logic, ori că ar fi implacabil.

De la începutul Uniunii Sovietice, şahul nu a fost doar un simplu joc, ci o temă chemată să dovedească supremaţia unui regim politic. Privilegiat de condiţii extraordinare (o bază de selecţie enormă), şahul sovietic a lucrat la construirea imaginii totalitarismului. Exista o singură problemă: campionii URSS, ca şi cei ai lumii (printre care Mihail Botvinnik și Mihail Tal, dar și Bobby Fischer) obişnuiau să fie evrei. O-ntrebare la care nu s-a găsit încă răspunsul, sau un mit: de ce acolo unde forţa minţii face diferenţa, de regulă câştigă evreii?

Și România comunistă încuraja șahul. Grație cluburilor de șah, am avut mari campioni atât în competițiile masculine (marii maeștii Victor Ciocâltea și Florin Gheorghiu, care l-au învins, ambii, pe campionul american Bobby Fischer) cât și la feminin (Elisabeta Polihroniade, decedată în acest an).  Între 1927 și 1972, până la victoria lui Fischer asupra lui Spasski, campionii mondiali au fost din URSS. Acum, campionul mondial este norvegianul Magnus Carlsen, care l-a învins în 2013 pe indianul Viswanathan Anand (2008-2013) reușind să obțină cel mai mare rating ELO din istoria sportului – 2872.

Printre filmele care au la bază șahul merită amintite: Knight Moves (1992), Pawn Sacrifice (2014) și documentarul Bondoc (2014), prezentat la TIFF 2015.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s