Între blue banana și blue apple

Acuma că ne-am lămurit că toată povestea cu Est și Vest de la Voltaire ni se trage, să trecem în revistă ce alternative avem. Pe terenul pregătit de iluminiști, bogații Europei au plantat neîncredere, pentru ca să abandoneze apoi acest No man’s land, cu prima ocazie, rușilor. Am servit mulți ani drept zonă-tampon, iar acum, că această blestem s-a mutat asupra Ucrainei și Moldovei, poate reușim să ne găsim o identitate.

Povestea asta cu identitatea se face aici și se vinde afară, și este foarte importantă pentru că în contextul acesta de business în care se fac jocurile europene nu este chiar totul dinainte stabilit: încă se discută, se negociază, se joacă. Problema României e că nu suntem prezenți în aceste think-tankuri europene unde e miezul discuțiilor, iar motivul este unul simplu: nu avem cu ce. Dezbaterea internă nu produce idei.

Așa că măcar să le trecem în revistă pe ale celorlalți: blue banana este tot un concept franțuzesc, introdus de grupul de geografi RECLUS și se referă la coridorul de urbanizare al Europei de Vest, având o populație de aproximativ 110 milioane. Se întinde din nord-vestul Angliei, la nord, până în Milano la sud, și este una din cele mai mari concentrații de oameni, capital și industrie. Asta ca și cum sângele albastru ar ține de cantitate și poate fi garantat de o aglomerație de celule.

435px-Golden_Banana.svg

Un concept similar, adoptat și în raportul „Europe 2000” al Comisiei Europene, este golden banana. Banana aurie este un termen folosit tot în contextul urbanizării europene și desemnează o zonă cu densitate mai ridicată a populației între Valencia, în vest, și Genoa în est, întinsă de-a lungul coastei Mediteranei. Grație acestui clișeu, regiunea este receptată drept una de importanță în domeniile manufacturii și IT-ului.

Am expus toate aceste clișee cu un scop: pentru a sublinia ideea că, indiferent cât ar fi sau nu de futile, ele ajung să fie adoptate ca și concepte, iar pe marginea lor se poate opera în discuții și negocieri. Celor care nu te știu / apreciază este de preferat să le oferi un clișeu, decât să fii nevoit să le demontezi pe ale lor. Noi am încercat ceva de acest gen doar cu regiunea Mării negre, cu care avem o graniță destul de mică, dar mai ușor de găsit pe hartă decât orașul păstorului Bucur. Poate mai găsim și altceva.

Un exemplu viabil este cel al noului cinema românesc, concept care a prins – cu toată subțirimea industriei autohtone de film.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s