O stafie bântuie prin Europa…

…stafia nordismului. Centrism-democrația popularilor europeni se cam duce acolo unde s-a ascuns și reprezentantul lor în România: la groapa de gunoi a istoriei. Între clișeele politicii europene, stânga și dreapta, acum, după ce meridianul 0 a ieșit din Europa, își face loc un alt clișeu geografic, ușor de distins deja în fiecare țară: oamenii din nordul industrializat versus cei din sudul neaoș.

Granițele entităților naționale au fost stabilite prin tratate, dar un rol important l-a avut și geografia: la sud o mare sau un fluviu, la nord un munte… csf, ncsf (n-ai ce să-i faci) în fiecare țară sudul e mai călduros și mai leneș, iar nordul, de regulă, industrializat (ori adaptat, deja, post-industrializării).

Să luăm țările la rând: italienii din nord le zic celor din sud terroni (țărani), în România maramureșenii sau bihorenii sunt considerați ceva mai aprigi ca restul (iar de moldoveni nu mai zice nimeni că-s molateci, nici chiar în vorbire), sudul Franței este mai călduros decât nordul și bucură de cele mai luxoase stațiuni și cele mai fine plaje, și în general, țările din nord sunt mai bogate decât cele din sudul Europei, beneficiind de o infrastructură de transport superioară.

Germania este singura țară care face excepție, ea beneficiind de un proces uniform de industrializare (și de cunoscuta calitate germană), dar și această excepție este una care confirmă regula enunțată. Acum cincisprezece ani (după primul deceniu de la unificare), se vehicula ideea industrializării treptate a Estului (fost RDG-ist) la un nivel de dezvoltare comparativ cu cel din vest (cu ajutorul unor subvenții masive), urmată de o creștere a nivelului de trai. După o perioadă de recuperare puternică a decalajului economic, acest trend nu s-a manifestat întocmai cum era prevăzut.

În loc ca dezvoltarea economica să aibă loc uniform în toate regiunile, estul a luat un avans considerabil față de nord, și chiar dacă mai există un oarecare decalaj între est și vest, infrastructura mai bună din sudul Germaniei a schimbat axa dezvoltării după cea a continentului, ritm mai bun de dezvoltare înregistrându-l regiunea sudică. Românii din Spania știu restul: nordul este mai bogat, are alt stil de viață – dar sudul e mai pitoresc, cu tot relieful său mai auster. Nimic nou sub soare: pentru foarte mulți ani, Europa a fost împărțită după metoda nord-sud, și asta încă din timpul Renașterii.

Filosofii și-au băgat coada aici: iluminiștii în frunte cu Voltaire ne-au dus spre ideea unei Europe de Est ca pe jumătatea complementară (dar mai puțin cunoscută) a celei Vestice în secolul al XVIII-lea. Dar nu putem da vina numai pe ei: și călătorii (și miturile aduse cu ei) au fost un element care a influențat acest proces de reorientare, fiecare dintre acești rătăcitori ducând și aducând cu sine o imagine vagă, peste care avea să se suprapună o hartă mentală (diferită de realitățile întâlnite) și o cartografiere adesea fantasmagorică.

Acum, că toți (cu excepția Spaniei) suntem la est de Greenwich, poate se termină cu dihotomia vetustă Est-Vest și vom fi apreciați după adevăratele noastre repere sau afinități culturale (Mitteleuropa), ori măcar geografice (sudul Europei centrale).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s