Deșteptarea unei țări uni-dimensionale

Ne-am dus la Campionatul european de fotbal ca să ne arătăm slăbiciunile – ca nație. Rămas ultim bastion al orgoliului național, sportul a căzut și el, pentru că am terminat campionatul de fotbal în genunchi, învinși de o echipă de bătut la cel puțin 3 goluri diferență.

Și totuși, nu înfrângerea din teren a fost cel mai rușinos lucru pe care l-am trăit, ci modul în care am pierdut, sentimentele amestecate cu care am trăit momentul pe care l-am anticipat (unii) sau nu (alții).

În primul rând, am arătat că nu suntem conectați la prezent (cel fotbalistic) și trăim din amintiri, aducând un fost jucător-antrenor al Stelei, ieșit de 10 ani din activitate, care s-a lovit de false probleme (dacă să-l ia sau nu pe Budescu, să-i bage sau nu pe Alibec ori Sânmărtean). Din toată căprăria de secunzi, nimeni n-a avut curaj să-l facă pe Iordănescu să renunțe la Tătărușine, Andri Popa, Chichireș ori Motanul încălțat de Stancu și să dea o șansă fotbalului post-86.

Dar nu alegerile au fost cele care ne-au arătat desuetitudinea selecționerului, ci tocmai lipsa soluțiilor într-un fotbal multi-dimensional. Citiți singura sa explicație: dacă ar fi intrat mingea, dacă n-am fi luat gol… și descoperiți un personaj liniar, care trebuia să-și păstreze vitrina închisă, nu să coboare de acolo. Un general cu o gândire tip 1.cauză-2.efect pe măsura armatei române, pe care dacă o trimiți acum să atace un Paris asediat de teroriști, probabil că va ucide mai mulți civili, ca să ne explice apoi că, deși este o onoare că am fost chemați, n-am fost antrenați pentru astfel de conflicte.

Semnale că turneul va merge prost și voci care să indice un deznodământ deplorabil au fost, numai că presa funcționează mai mult ca un vehicul (merge unde este condus: de la punctul A la punctul B și atât) decât ca vreo putere în stat. Degeaba ne tot cântăm c-ar fi vremea să ne deșteptăm – vremea noastră, ca nație de secol XX, a trecut. Acum vreo 25-35 de ani zburam prin cosmos și ne băteam cu puterile fotbalului. Azi nu mai putem nici măcar să simulăm vreun fotbal european, darămite să fim parte la vreo construcție europeană. Poate ar fi momentul să visăm și alte provocări?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s