Un val de… bisericuțe?

Am încercat săptămâna trecută – zisă și a Patimilor – să promovez și să continui pe blogul colectiv http://www.cefilmevad.ro discuția inițiată de Lucian Georgescu pe CinePub cu Cristi Puiu, la comemorarea celor 15 ani de realism. Ia ghiciți ce e pe cale-a se alege din toată tărășenia? După ce-am anunțat aici evenimentul, dincolo o transcriere a dialogului (cu sublinierile mele, menționarea sursei și a unei reacții ulterioare) a urmat, oarecum firesc, o provocare adresată blogosferei cinefile, care încă mai urmărește (mai mult sau mai puțin – mai degrabă, ultima variantă) filmul românesc.

Scopul: redeșteptarea interesului pentru cinematografia română. Urmarea: absolut balcanică. Abia ce s-au adunat câteva reacții din blogosferă apropos de subiect, că au și venit contra-reacții care m-au lăsat bouche bée: Ionuț Mareș, cel care are meritul de a fi transcris o parte din discuția de la eveniment, mi-a reproșat public pe facebook (și nu în particular, că doar nu ne tragem de șireturi) cum că nu aveam dreptul să reproduc interviul lui Cristi Puiu. Deci nu comentează Lucian Georgescu, organizatorul evenimentului, ci unul dintre spectatori. Ok, să zicem – mea culpa!

Apoi, la rugămintea mea de a comenta la subiect ce nu (mai) place, s-au găsit (cred că deja sunt majoritari) comentatori de genul da’ DE CE nu vă place, neicușorilor? și cine sunteți voi, neaveniților, ca să aveți dreptul să nu vă placă? Azi-mâine am senzația că ni se va cere la intrarea în cinematografele care rulează filme românești, pe lângă bilet, și un act de studii. Adică na, ca să vezi un film românesc trebuie să fii „bazat”, adică ori să fii rudă cu echipa, ori să ai studii de specialitate, pentru a fi primit în sală.

Din păcate, de pe urma cinematografiei românești de festival a rămas doar urma, și un val de orgolii în căutarea succesului de mall. Și multă ipocrizie, atât din partea spectatorilor (care nu mai vor să-i vadă pe actori în maieu, mâncând aceeași ciorbă reîncălzită), dar și din partea celor implicați în fenomen: lumea să vină la film în masă, să cumpere biletul, să se uite ca o turmă ce e la poarta cea nouă și apoi să plece, rumegând. Apoi să-și continue cumpărăturile la mall, în tăcere… Cine spunea oare că ipocrizia este tributul adus de viciu, virtuții? Nu mai știu, dar valul acesta secund de cuvioși care se-adună-n cor și cântă, ca nu cumva să fluiere (alt)cineva în biserică, mie nu-mi miroase a agheasmă…

Anunțuri

Un comentariu

  1. mariusoliviu · Mai 3, 2016

    Reblogged this on filme care merită vazute.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s