Când oamenii vor fi înlocuiți de roboți

Singurul motiv pentru care asta nu s-a-ntâmplat încă este, zice-se, dezvoltarea prea lentă a roboticii. Potrivit antreprenorului Jeremy Howard, expert în inteligență artificială, un semn al apropierii de singularitatea tehnologică va fi șomajul tehnologic. Profesorul de informatică Moshe Vardi de la Rice University crede că munca umană va fi externalizată în totalitate către roboți și maşini inteligente până în anul 2045. Dar astea par a fi SF-uri.

Să vedem cum stă treaba la ora actuală, într-o țară ca România, asimilată zonei emergente EEMEA? Joburile amenințate de roboți – șofer, agricultor, muncitor în construcții, profesor și soldat – sunt, paradoxal, la mare căutare pe piața muncii, pentru că nu se înghesuie nimeni să le facă. Cât despre mediul de afaceri, unde succesul ține de ideile novatoare ori de atitudinea centrată pe client (v. Steve Jobs), cum nu prea mai sunt companii românești axate pe dezvoltarea de produse revoluționare, singur lor șansă de a face bani este să se focuseze pe clienți.

Astfel că, ușor insesizabil, mulți angajați au fost înlocuiți de soft-uri. În sectorul bancar, de exemplu, unde numărul clienților nu a scăzut semnificativ, numărul angajaților dintr-o filială este tot mai mic. Cum se explică asta? Prin informatizare. La fel, în domeniul relațiilor cu clienții, sau al vânzărilor, există softuri cu denumiri criptice gen CRM sau SFA. Până acum ceva vreme, acestea erau joburi de tinerețe, în care se câștiga mult: cele în care angajatul umbla pe coclauri (citește: pe la clienți), ca muntele la Mahomed.

Acum mai există doar joburi de bătrânețe, în care se câștigă bine câțiva ani – cei înainte de pensie – cum sunt profesorii (care, așa cum tocmai ați citit, vor fi înlocuiți de roboți) și actorii, chiar dacă vorbim de alte sume și doar de bărbați (fiindcă actrițele câștigă mai bine la tinerețe sau mă rog, la maturitate). Mai rezistă pe ici, pe colo, câteva meserii liberale, din care poți câștiga cât vrei, sau mai degrabă, cât poți duce (citește, lucra): notar, arhitect, stomatolog, traducător… Dar nimeni, în zona asta emergentă, niciodată, nu te va plăti să gândești. Gândirea locală (superficială, e drept) este asimilată supraviețuirii. Altfel, ești numit: prost de dai în gropi; pentru că încă e plin de capcane pe drumurile patriei.

Ca să închei într-o notă optimistă (speranța moare ultima), pentru că omenirea mai are totuși o șansă, remarc existența softurilor BI (nu e despre ce vă gândiți, ci se traduce business intelligence). Adică, dacă tot nu te plătește nimeni ca să gândești (din simplul motiv că produsele minții tale nu pot fi cuantificate, probabil) și companiile sunt dispuse să achite mai degrabă un soft care să facă asta (analize), tot mai avem o șansă în zona IT: să facem softuri hard!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s