ca și momentele ei de alexitimie

Sloganul din imagine intră la categoria feisbucisme = rafuFconstantinisme  & poptămășisme, dar cel din titlu, care îl completează, se referă la o afecțiune serioasă. La care din păcate și feisbucul contribuie, prin alienare.

Să lămurim: alexitimia este o disfuncționalitate emoțională caracterizată prin abilitatea limitată în a-ți recunoaste propriile emotii și de a le exprima verbal. Pe langă aceste aspecte de bază alexitimia implică și pericolul încetarii perceperii senzatiilor fizice din cauze emotionale, plus o imaginație săracă și un stil cognitiv extern.

Termenul provine din grecescul a- (prefix care defineste lipsa a ceva), +lexis (vorbire, cuvant) și thimos (emotii) putând fi tradus ad-literam ca “o lipsă a vorbelor despre sentimente” (a lacke of words for feeling). Însă alexitimia nu se defineste asa, aceasta expresie referindu-se la sindromul descris în literatură și nu la o simplă absență a cuvintelor în exprimarea emoțiilor.

Deși indivizii alexitimici par lipsiți de orice sentiment, în realitate nu este vorba despre o absență, ci de o incapacitate a acestora de a-și exprima emoțiile. O altă trăsătura caracteristică a acestor persoane este dificultatea de a-și diferenția emoțiile de senzațiile corporale, putând confunda suferința emoțională cu durerea fizică. Ei pot afirma că au un gol în stomac, palpitații, transpirații și amețeli când, de fapt, nu-și dau seama că ceea ce simt ar putea fi anxietate. Manifestările somatice apărute în diverse forme sunt, de fapt, manifestări emoționale pe care sunt incapabili să le recunoască. Ei ajung să exprime (doar) aceste simptome fizice și pentru că au slabe capacități de fantasmare.

Această categorie a fost observată mai întâi de psihanaliștii care s-au mirat că există pacienți care nu puteau fi tratați prin nici o metodă pentru că nu dădeau semne sa aibă sentimente, fantezii sau vise colorate — pe scurt, nu dădeau dovadă de o viață emoțională interioară despre care ar fi putut să vorbească. Trăsăturile clinice definitorii ale alexitimicilor includ dificultatea de a descrie sentimentele — ale lor sau ale altora — și un vocabular emoțional limitat. Mai mult, discern cu greu emoțiile între ele sau de senzațiile trupești, astfel încât pot povesti că au nervi la stomac, palpitații, transpirații sau amețeli — dar nu-si dau seama că de fapt simt o stare de neliniște.
Alexitimicii plâng rareori, dar când o fac, par a nu se mai opri; sunt totuși foarte încurcați atunci când li se cere să spună de ce plâng. Aceasta este de fapt esența problemei. Alexitimicii simt, dar sunt incapabili să-ți dea seama, să se exprime și să explice exact ce sentimente au. Le lipsește în mod acut capacitatea fundamentala de a da dovadă de inteligență emoționala, de conștientizare de sine — faptul de a ști ce simțim, ce emoții ne tulbură în interior.Această confuzie fundamentala în privința sentimentelor pare să ducă adesea la vagi probleme medicale, atunci când realmente aceste senzații de disperare emoționala sunt trăite; acest fenomen este cunoscut în psihiatrie sub numele de somatizare — o durere emoțională poate fi confundata cu una fizică (și este diferita de o boală psihosomatică, în cazul căreia problemele emoționale duc la complicații realmente de ordin medical). Mare parte din interesul psihiatrilor față de alexitimici constă în a-i deosebi pe cei care vin la doctor pentru a cere ajutor, de cei care cad pradă obsesiei de a găsi un diagnostic medical și un tratament pentru ceea ce este de fapt o problema emoțională.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s