Dincoace de micul ecran

Unul din motivele pentru care scriu pe blog este filmul și faptul că, odată cu criza sistemică, lumea marelui ecran pare a ne fi invadat lumea tot mai mică (redusă undeva la 15 inch). Singura noastră resursă prețioasă, în vreme ce resursele materiale se acumulează în contul unui cerc restrâns, tot ce ne-a mai rămas bun, este timpul. Și odată ce devenim posesorii unei cantități de timp, ca urmare a dificultății crescânde în a găsi un loc de muncă (mă refer la unul decent retribuit), a excluderii, în consecință, din societate, timpul nostru altădată majoritar reactiv se transformă în calupuri de timp reflectiv.

Acest fenomen are loc simultan cu revoluția digitală. Paradoxal, odată cu apariția mijloacelor digitale de copiere (și mai ales de difuzare în rețeaua internet) a unei producții cinematografice, are loc și o explozie a noilor-apariții cinematografice. Casele de filme par a nu-și fi ales bine momentul. Este vorba, pe ambele planuri, de o explozie tehnologică: așa cum au crescut posibilitățile de copiere (un telefon sau o cameră video performantă au devenit un gadget accesibil oricărui copil) s-au îmbunătățit considerabil și capacitățile tehnice ale studiourilor. Nu doar faptul că un cineast poate face un film cu 20.000 $ (cazul celebru al belgianului Gus van Sant care a filmat clipuri publicitare până a strâns suma, dar unul comun multor regizori tineri) ci faptul că apoi, poate filma fără a se mai gândi la metrajul limitat de peliculă pus la dispoziție, toate aceste noutăți au dus la scurtarea timpului între pre și post-producție.

Cineastul contemporan nu este în căutarea atât a unei rețete auctoriale, cât mai degrabă a uneia tehnice, și mai apoi, a filierei tematice. Odată găsită Casa de filme (iar în ziua de azi, o casă de producție se poate porni cu un tehnician de sunet, de exemplu) dispusă a miza pe el și a intra în colaborări cu alte mici Case (datorită posibilităților tehnice limitate ale fiecăreia), oportunitatea filmului de lung sau scurt metraj se mai raportează doar la identificarea unei nișe. Ori cum în cinematografia română există destule găuri, asistăm în continuare la tot mai multe filme nișate pe rafturi libere.

Dar să revin la timpul spectatorului, sau al consumatorului, în general. Așa cum majoritatea aplicațiilor digitale se feresc de monetizarea directă, pentru a nu pierde utilizatori, mulțumindu-se cu veniturile din publicitate și mai ales, din monitorizarea traficului clienților și revânzarea opțiunilor acestora de navigare, explozia filmului digital are legătură cu această nouă metodă de piață. Companiile nu mai au nevoie stringentă de bani (ele putându-și finanța producția, pe termen mediu, cu fonduri atrase de pe bursă), cât de rezultate, pentru a întreține interesul investitorilor și de a perpetua această posibilitate de finanțare. Iar lumea digitală (în limbaj de lemn, societatea informațională) are avantajul contorizării acestor rezultate. Proliferarea publicității pe internet se datorează aparentei monitorizări a rezultatelor: clientul primește rapoarte în timp real, iar tarifele sunt bazate pe indicatori clari gen CPM (cost per mia de afișări) ori CPC (cost per click).

La fel se pare că stă treaba și în lumea filmului – revenind la tânărul cineast. Acesta are posibilitatea de a bifa câteva festivaluri de gen, odată ce și-a găsit nișa, iar odată intrat pe filiera festivalieră, se poate hrăni (la început) din numărul de vizualizări și recenzii, în încercarea de a-și face un nume care să și vândă. Așa cum există o piață pricipală a filmului, se pare că există, mai nou, și o anticameră. Înțelegem acum de ce apar atât de multe filme: pentru că au crescut capabilitățile tehnice, numărul de cineaști, ca și posibilitățile de promovare, de umplere a afișului producțiilor cinematografice. Nu tot ce vedem sub eticheta film artistic este chiar film. De cele mai multe ori este doar o reclamă. Și de aici (nu neapărat din nevoia de terapie, cum subliniam dincolo) interesul crescând pentru filmele premiate, ca o garanție că afișul învelește un conținut reușit, nu doar o încercare a cineastului.

Anunțuri

Un comentariu

  1. mariusoliviu · Februarie 4, 2016

    Reblogged this on filme care merită vazute.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s