Filmul ca terapie

Ne complacem oare într-un act voyeuristic atunci când urmărim un film mânați de dorința, apoi cu plăcerea sau dezamăgirea de a vedea (sau nu) ceva bun – ca modalități de implicare? Se pare că da, filmele pot fi considerate obiecte exhibiționiste – pentru că acesta pare a fi scopul lor, de a fi primite de public (autorul presupune că există dorința de a fi privite). Însă în același timp, ele nu sunt subiecte exhibiționiste, deoarece nu sunt conștiente (nu ne urmăresc și ele) în timp ce le urmărim – o piesă de teatru poate fi un astfel de subiect, întrucât actorii pot (cel puțin teoretic) interacționa / privi către spectatori.

Există două tipuri complementare de voyeurism: ascuns (un act pe furiș, de exemplu privitul pe gaura cheii, ori în cabina fetelor) și coluziv (a vedea o stripteuză). A privi un film cuprinde ambele ipostaze: e ca și cum ai urmări pe furiș un striptease invers, după analogia făcută de Mario Vargas Llosa în Scrisori către un tânăr romancier (scrisul e un striptease invers al autorului, care se îmbracă / se ascunde în hainele personajelor sale).

În finalul unui interviu cu Marina Constantinescu, în emisiunea Nocturne de pe TVR1, Cristi Puiu spune ceva de reținut: omul merge la film ca să-și facă terapia.

Eu, mai puțin priceput la vorbe de duh, susțineam sus și tare pe-aci pe blog (dați click la-nceput), discutând cuplul protagonist / antagonist din filmul de acțiune, că o facem pentru a ne exersa capacitatea de a distinge binele de rău, de a delimita atitudinile pozitive de cele negative.

Dumnealui André Comte-Sponville (filozof francez) o ia așa: Mai bine o tristeţe adevărată decât o bucurie falsă (cum apare, în acest context, bucuria oferită de film). Dar azi se caută bucuria individuală, se cursează dezvoltarea personală, se cumpără consolarea iar coaching-ul e singurul vandabil, căci e vremea reconcilierii (fiecăruia) cu sine. Accentul e pe psihologie, adevărul și tristețea sunt așa, pentru filmele de artă.

„Astfel, în lipsa dimensiunii empirice, teoriile psihanalitice despre cinema prosperă. justificându-se prin producția de interpretări interesante – adică (în cuvintele lui Bordwell) de repovestiri ale filmelor care le transformă în alegorii ale doctrinelor ce li se aplică”, scrie Andrei Gorzo în Lucruri care nu pot fi spuse altfel, Ed. Humanitas, 2012 – pe la pagina 129.

Același, o pagină mai încolo, despre încercarea lui Bordwel și Caroll din 1996 de a reașeza studiul academic al cinemaului pe baze cognitive: „Disciplina fusese subminată de teorii care subestimau rolul proceselor cognitive și raționale ale spectatorului, rolul activității lui conștiente (chiar dacă uneori involuntare) în receptarea unui film. Se sărise direct la speculații în privința inconștientului. Or, deși nu-i exclus ca teoriile psihanalitice să poată explica cel mai bine unele aspecte ale receptării filmelor, e ușor de demonstrat că teoriile cognitive fac o treabă mai bună – mai precisă și mai convingătoare – atunci când vine vorba de explicarea felului în care spectatorii reconstruiesc lumea și povestea unui film”.

În anii ’60 are loc orientarea filmologiei spre semiotică – a fost, în unele privințe, o mișcare eliberatoare, spune Bordwell. Cei mai cunoscuți psihologi dedați la studiul filmului sunt Lacan și Kracauer. De Kracauer am pomenit pe-aici. Dorința, susține Lacan, constă în încercarea de a umple un gol, lăsându-l în același timp deschis, în așa fel ca dorința să supraviețuiască în calitate de dorință. Afirmație ce ne întoarce la întrebarea inițială: Ne complacem oare într-un act voyeuristic atunci când urmărim un film mânați de dorința, apoi cu plăcerea sau dezamăgirea de a vedea (sau nu) ceva bun – ca modalități de implicare?

 

Anunțuri

Un comentariu

  1. mariusoliviu · Ianuarie 28, 2016

    Reblogged this on filme care merită vazute and commented:

    Din fotoliul cinefilului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s