vorbe care latră vs. cuvinte care fac sex

Mi-am amintit recent expresia „cuvinte care fac sex”, întâlnită într-un articol acum ceva ani. Fără să-mi arog paternitatea ei (nu-mi amintesc autorul, un ziarist francez?), am să-ncerc s-o detaliez: printre multe alte genuri posibile, există un gen de dialog făcut să-ți stârnească ideile. Purtăm în viața de zi cu zi atâtea dialoguri, că putem distinge câteva tipologii:

– dialogul constructiv = genul de discuție împăciuitoristă, care trebuie să se termine musai cu pupat toți P-ța independenții, chiar incompatibilitatea pozițiilor pe care stau purtătorii de idei este evidentă pentru toată lumea – cu excepția lor, desigur

– dialogul convingător = maieutica, purtată de regulă între oameni care sunt (ori se cred) pe poziții superioare vs. inferioare, în care cei de pe primele trebuie să-și impună punctul de vedere celor de rangul al doilea

– dialogul deliberativ = presupune epuizarea tuturor variantelor posibile ale problemei care a generat discuția; după ce-o întoarcem pe toate fețele, constatăm că nu ne mai sperie chiar așa ca la-nceput și-o lăsăm moartă

– dialogul la trecerea timpului = vorbim discuții = verbiaj, din care ambii parteneri sunt conștienți că nu au ce abține, și totuși o fac așa ca o tatonare, poate află totuși ceva nou ori descoperă un punct slab în argumentația celuilalt

Acestea exemple de dialog cu scop dinainte stabilit (primele două) și fără scop clar (celelalte) sunt oarecum standard și țin și de poziția partenerilor.

Un dialog de pe poziții egale, în care partenerii se respectă reciproc și, chiar dacă vin la masă cu idei proprii, sunt gata de-a și le revizui oricând, un dialog purtat în cuvinte vii adică, cam asta comportă „cuvintele care fac sex”. Tu spui ceva, eu ascult dar reacționez imediat fie traducând ce spui tu-n cuvintele mele, fie expunându-ți punctul de vedere vis-a-vis de ce-ai spus tu. Nu-ți place să fii întrerupt? Problema ta. Eu dacă nu mă-ntrerupi o iau ca o lipsă de atenție, și nu consider întreruperile deloc lipsite de respect. Pentru că nu-ți iau interviu, nu te-ascult dând din cap, și nici nu refuz apriori tot ce-mi zici: îmi las cuvintele să facă sex cu-ale tale. Oarecum, o formă de brainstorming, dacă brainstormingul n-ar face parte din prima categorie de dialog, cel constructiv.

Cum mi-am adus aminte de cuvintele-astea sexy? Păi de la legea cu ciobanul, fir-ar ea să fie de ciobănie. Exemplu de cuvinte moarte-n păpușoi. Adică tu vrei să protejezi nu-ș ce specie de prigori de câmp și alte vietăți de talie mică? Păi de ce n-o zici de-a dreptul, în limbajul tău de lemn: se interzice… bla-bla-bla. Ori poate vrei să mă faci să cred că te pricepi, că te mai joci de-a vânătoarea și ai alte interese, de fapt? Pentru că pe mâna ciobăneștilor ajungem să ne dăm seama că avem un fel de legi, ca niște vorbe care latră… asta pe de-o parte, pe de altă parte interzicând lătratul chiar acolo unde trebuie, adică la stână 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s