Remember 1 Decembrie la Alba Iulia

Am început să rememorez pe-aci, pe-acolo și pe dincolo cum se vedea la fața locului fiecare zi de 1 Decembrie. Sigur, amintirile mă chinuiesc dar aș fi preferat mai degrabă să nu știu toate astea? Nu cred. Mai bine să afli despre, chiar dacă-ți ciobește sărbătoarea, decât să băltești într-o ignoranță lălâie, zic eu. Așa c-o să continui, românește, pe ultima 100 de metri, cu 1 decembrie așa cum se vede el la botu’ calului (lui Mihai Viteazu). Am rămas la 1 Decembrie 1994, nu mai e mult: în curând sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire. Hai să vedem cum era acum două decenii.

În 1994 apărea la Alba Iulia un nou personaj – ministrul de externe Adrian Năstase. Îi simpatic ăsta, remarca Grig Udrea – inspectorul școlar general adjunct, nu degeaba i se zice lui Bombonel. Braț la braț cu Iliescu, Văcăroiu și Meleșcanu, Bombonel ne băga în NATO. Între timp, la Cluj – mare tragedie: CARITAS-ul lui Stoica se prăbușea. În 1995 singurul politician prezent la Alba Iulia era Emil Constantinescu. Peste un an, la o zi după ce prelua Palatul Cotroceni, era întâmpinat la Alba Iulia cu un entuziasm de nedescris: Emil, Emil! scandau cei 100.000 de români prezenți atunci. Noul președinte depune la Alba Iulia un jurământ de credinţă faţă de Biserică şi Popor, promis cu un an în urmă.

Anul următor, în 1997, ziua de 1 Decembrie avea să fie sărbătorită cu un fast fără precedent. Începuse restructurarea economiei şi închiderea primelor întreprinderi, ceea ce amenința să provoace proteste violente. Când trecuseră deja doi ani de la preluarea puterii de către Constantinescu, guvernul îşi propunea să facă în 1998 din Ziua Naţională a României o sărbătoare în stil occidental. În faţa Palatului Poporului a fost organizată cea mai mare paradă militară de după 1989. Au defilat în premieră un pluton de militari francezi şi o subunitate de infanterie a armatei turce.

Presa occidentală interpreta manifestările dedicate zilei naţionale drept expresia unei vanităţi inutile și paguboase a autorităţilor române. Opoziţia a sărbătorit singură la Alba Iulia, separat de Putere, într-o notă în care s-a derulat întregul an 1998, dominat de conflictul între PD şi PNŢCD, urmat de demisia premierului Victor Ciorbea şi înlocuirea c-un alt țărănist, la presiunea PD – Radu Vasile. Vârf de lance era Traian Băsescu, ministrul Transporturilor, care acuza guvernul Ciorbea de lungimea ședințelor și lentoarea reformei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s