Colectivisme și pompierisme

Pompier-feu

În revista presei de azi, o nouă vânătoare de vrăjitoare urmează accidentului de la clubul Colectiv: după scandalul ISU, oamenii au fost împărțiți iar în două tabere, între pompieri* și „angajați la pompieri”. Ca și cum abia am fi așteptat incidentul ca să arătăm că, de fapt, la asta suntem buni cu toții: la colectivisme și la pompierisme*.

Unii nu mai știu cum să se adune grămadă ca să facă abstracție de sărăcie și să se distreze, să uite de ziua de mâine în care va trebui s-o ia de la capăt, indiferent de ce-au făcut ieri sau azi. În vreme ce alții, nebăgați în seamă, ori poate din dorința de-a se băga în seamă, se ocupă de pompierisme: rezolvă urgențele altora, adică. Iar la asta suntem cei mai buni din lume. Nu suntem noi grozavi la ceva, dar știm câte puțin din toate. Chiar puțin mai mult, cât să facem impresie bună la-nceput… iar apoi, Dumnezeu cu mila!

O singură întrebare stă pe buzele tutor: cine-i de vină? Nu ne dor arsurile altora și nici nu-și bate nimeni capul cu probleme gen: cum prevenim, ce-i de făcut ca să nu se mai întâmple așa ceva? Nu-i mai simplu să închidem tot până la anul? Timpul le rezolvă singur pe toate. Dau un exemplu: aveam un cunoscut, șef la DSP. În mijlocul unui scandal mediatic, el se plimba cu mașina prin oraș.

Hai salut! mă abordează, deschizând geamul electric.

– Te salut, ce mai faci?

– Merg în centru, te duc undeva? se oferă Horia.

– Merci, mă urc eu lângă șofer, deși nu era cazul.

Orașul era mic, distanțele mici, dialogurile între oameni rare. Așa că era mai mult ocazia de-a afla ceva nou, decât de-a scurta distanța.

– Cum de ești liber? îl întreb, știind că tocmai fusese numit într-o funcție.

– Iar e nu-știu-ce-scandal de presă, îmi spune.

– Și tu? Sub ce motiv ai dispărut?

– Așa, pur și simplu, fără motiv, îmi spune amuzat de grija mea.

-La fel cum îți pui tu-ntrebarea acum, știu că totdeauna se va găsi cineva care să aibă impresia că trebuie el să rezolve problema!

– Și-atunci?

– Pe când mă-ntorc eu la birou, situația e deja pe un făgaș, oamenii au discutat, s-au pus de acord și eu nu trebuie decât să iau o decizie 🙂

*POMPIÉR s.m. 1. Persoană dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2.(Franțuzism) Scriitor sau artist care tratează subiecte senzaționale într-o manieră proprie, banală. [Pron. -pi-er. / < fr. pompier]

*POMPIERÍSM s.n. (Franțuzism) Manieră a artiștilor și a literaților denumiți „pompieri”; stil afectat, pompos. [< fr. pompiérisme].

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s