Cine a fost Adam Smith

adam smithContinuare de aici. După cum ați băgat de seamă, Adam Smith n-a fost deloc scoțianul scorțos pe care ni l-am putea imagina după porecla sa de părinte al economiei politice. Totuși, viața sa personală a fost una austeră. N-a fost căsătorit şi nici n-a avut vreo relaţie importantă, îngrijindu-și mama (la fel de bolnăvicioasă) până când a trecut la cele veşnice în 1784, cu doar şase ani înainte de moartea lui.

Biografii săi scriu că era un om tăcut şi absent, cu care nu puteai conversa decât foarte greu. Adam Smith avea o lume imaginară bogată, deoarece era surprins deseori discutând cu personaje fictive, deşi nu era nebun. Inventase câteva personaje pentru a fi capabil să îşi pună întrebări şi să poată răspunde singur. A susţinut metode tehnologice de eficientizare a muncii. La baza dezvoltării eficienţei a aşezat trei factori fundamentali – priceperea, timpul salvat şi invenţiile tehnice: „Cele mai importante creşteri ale productivităţii pe care acelaşi număr de oameni pot să le efectueze sunt datorate existenţei a trei circumstanţe. În primul rând, optimizarea dexterităţii fiecărui muncitor. În al doilea rând, salvarea timpului necesar acomodării fiecărei persoane atunci când aceasta primeşte o avansare în funcţie. În al treilea, apariţia invenţiilor tehnologice care permit unui singur om să facă treaba mai multor oameni cu aceeaşi acurateţe“ (The Wealth of Nations, 15).

Munca nu trebuie dusă la extrem, deoarece poate cauza îmbolnăvirea şi dispariţia apetitului pentru eficiență: „Munca obositoare, fie a minţii sau a trupului, continuată pentru mai multe zile consecutive, este urmată de o dorinţă la fel de mare de relaxare, care, dacă nu este restrânsă de voinţă sau de o necesitate extremă, devine irezistibilă“ (The Wealth of Nations, 82-83). Lucrul acesta se poate dovedi esenţial în deciziile luate ulterior. Deseori ne confruntăm cu situaţia în care un om munceşte mult și este apoi nevoit să nu mai muncească aproape deloc – pauzele pe care şi le-a interzis s-au acumulat şi îl împiedică să îşi desfăşoare activitatea aşa cum trebuie. „Preţul pe care îl are orice lucru este munca pe care trebuie să o depui pentru a-l obţine“ (The Wealth of Nations, 36). Pentru că a cam uitat de preţul activităţii peste limite, recomandăm managementului modern și autohton o întoarcere la izvoarele și fundamentele gândirii economice, și câte un pit-stop la Adam Smith.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s