Schimbarea de mentalitate

achieve-itNu știu cât timp va trebui să treacă de la drama din #colectiv pentru a putea evalua impactul său emoțional. S-ar putea să fie pentru noi ce a fost 11 septembrie pentru americani – o tragedie greu de depășit. Este încă prea devreme chiar și pentru o trecere în revistă a mentalităților care au răzbătut în mass- și social-media. Încerc să notez câteva observații fugitive din această perioadă, și o amintire – involuntar revenită.

Schimbările de mentalitate cer timp. Pentru că și mentalul (individual sau colectiv) are inerția sa. El opune rezistență schimbării, cu o excepție: schimbările de structură. Disimulate prin izul lor de noutate, acestea au darul de a impulsiona societatea, descătușând energii. Ele pot da startul schimbării de mentalitate sau cel puțin pot oferi iluzia acestui (re)start. Pentru că receptările eclectice ale aceleiași drame, venite parcă din mai multe (și diferite) Românii, fracturate brusc de enorme decalaje de mentalități,vor atrage în continuare click-uri, like-uri și share-uri buimace. Rămâne de văzut ce vom face când ne vom reveni din stupoare.

Ce legătură este între vreme și Revoluție? Mica ploaie pornită azi la Cluj mi-a amintit de o istorie din zilele de-nceput ale Revoluției din 1989 (vorbesc despre cea din stradă, nu cea de la TV), care stă mărturie despre fragilitatea acelor zile. La un an de la Revoluție, Liga organiza prima grevă a studenților din Timișoara. Liderul era un student bărbos. Merg să-mi iau legitimația de la Ligă, el îmi cere carnetul, se uită la el, apoi la mine, și-njură:

– Să-mi bag picioarele, tre’ să mă car de-aici! face.

Îl privesc perplex.

– Îs cu 7 ani mai mare ca tine, îmi zice.

– Ei, mă calmez eu.

– Ai vreme. Ai fost aci și la Revoluție? prind curaj să-l întreb, timorat.

– Eu? se miră că pot să-ntreb așa ceva.

– La ce ești, la Mecanică? închide el un ochi acuzator spre mine.

– A-ham.

– În ce cămin stai?

– În 7, ăla de la stradă, cu urme de gloanțe deasupra ușii!

– Păi vezi! Acolo eram când or tras după noi.

– Cine? mă fac eu prost.

– Cine-cine, securiștii! dă el din mâini cam a lehamite.

– Hai bă, c-am făcut armata în ’89! La Arad… mă scap eu.

– Atunci știi, ce naiba mai întrebi?

– Nu știu ce-a fost aici!

– Aaaa, păi stai să vezi, se-nsuflețește el brusc.

– După ce ne-am bătut cu securiștii de pe 15 până pe 17, când s-o tras prin oraș ca la voi în poligon, luni dimineață vine-o vreme urâtă, cu cer întunecat, ăia din fața Consiliului popular spălau sângele de pe asfalt…

– Noi ne-așteptam să iasă lumea-n stradă, ei mergeau cuminți în autobuze, la servici. Nu aveau curaj nici s-arunce o privire pe geam să vadă scutierii adunați în fața Consiliului. Muream de  ciudă că se stinge mișcarea, și-așa ar fi și fost, dacă-n după-amiaza aia mohorâtă, care stătea de ploaie, n-ar fi ieșit soarele…

– Atunci au scos toți speriații nasul, și s-a strâns iar lume-n Piață, și-am luat-o de la-nceput…

*cover-photo = colaj realizat după o idee de Gilbert Iscu; slogan de pe o geacă Cropp

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s