Brandul (neautorizat) #colectiv

clubul-colectivSe pare că din tragedia națională din clubul Colectiv rămâne, din păcate, un simplu brand, apropriat în dezbatere publică de politicienii nevizați și în social (Piața Universității ori facebook). În loc de învățăminte, se merge pe lozinci: de vină sunt scoase corupția ȘI instituțiile. Nu sistemul ticăloșit e de vină, ci ticăloșenia din sistem. Sesizați nuanța, unde bate… vinovăția?

Multă propagandă + lozinci = zero soluții

Carevasăzică asta urmează – instituțiile vor fi periate în continuare de corupți (cu ajutorul DNA, desigur) până ce vor fi albite și puse iar să călărească persoanele fizice ori juridice. Nimeni nu pomenește o iotă despre schimbarea de mentalitate necesară: ni se servește doar o altă lozincă, să avem cu ce ne ocupa până găsesc EI soluția – Revoluția lucrurilor mici – pentru că TOȚI suntem vinovați. Schimbarea trebuie să înceapă din noi, și doar Instituțiile, odată curățate de corupție, o vor putea impune – respectul legii, în ciuda persoanelor (vinovate toate, am mai zis). Nevoia de vinovăție pe postul schimbării de mentalități.

Politicul (mare) va coabita în continuare cu businessul iar între ele se vor scurge „fondurile” pe noi canale, spre noi succesuri (europene ori transatlantice). Despre schimbarea care ar trebui să se producă în mentalitatea oamenilor din instituții, nici pomeneală. Întreținem și provocăm în continuare conflicte, prin cei de la conducerea instituțiilor, ori prin masa funcționarilor. De ce ar trebui să fie responsabile autoritățile SAU patronii pentru tragedia din Colectiv? De ce nu toți, solidar? Cine întreține conflictul ăsta, în căutare doar de vinovății, niciodată de soluții?

Aici s-a afundat solidaritatea socială? Toți vinovați = nimeni responsabil

iesire-club-colectivDe ce trebuie ca oamenii să bâțâie de nervi, fie că se află cu o hârtie în fața unui ghișeu, fie că sunt puși în fața unui act control? De ce rezultatul este unul anticipat: s-a rezolvat, nu se poate! Și de ce sunt toate acestea formale, doar în LITERA legii? Trăim într-o țară cu legislație în permanentă mișcare, într-o absolută lipsă de SPIRIT al legii, ori a unor spirite care s-o propage. Ideal ar fi ca și instituțiile să depună oareșce efort, nu doar să dea cu bâta (în baltă, uneori). Ești instituție de autorizare, vii azi în control, constați și scrii un raport. Dar unul serios (ce ai observat tu cu ochii tăi, liniuță cu liniuță). Nu-mi vii cu rahaturi, ci scrii acolo recomandările tale concrete, că de-aia ești Instituție, să mi te-ocupi de lege, să mă informezi și să lupți pentru impunerea ei – nu să devii parte a problemei. Să cauți măcar (dacă nu să și găsești) modalitățile de rezolvare, fiindcă asta e treaba ta – lege și modalități de aplicare a ei – banii sunt treaba celuilalt. Nu sari direct cu sancțiunea, doar așa ca să fii tu acoperit, după tine potopul.

Fiecare cu treaba lui = nimeni nu mai vrea să colaboreze. Numai dacă nu cumva ești cineva!

De exemplu: dai un termen de rezolvare, conform unei reglementări interne sau de comun acord cu „împricinatul”. De câte zile ai nevoie să repari neregulile semnalate aici, în baza Legii 123/1999? X zile. Îți asumi? Îmi. Ia și semnează cu mânuța ta. Și mai vii după alea X zile să constați: Cazul 1 – vezi că te-a luat în serios și s-a străduit, rămânând ici-colo cu câteva chestiuțe nerezolvate. Îi scrii (sau nu, după caz) o amenduță (ori un alt raport) și-i dai un alt termen (ceva mai mic) după care o să vii să-l verifici iar. Cât timp îți ia să scapi de mine? Să faci în așa fel încât să nu mă mai vezi? Y zile. Juri? A-ha. Vezi că-ți ard o amendoaie de vin și-a treia oară și mai găsesc ceva. Ok, poți să dispari liniștit că ăla și-a făcut treaba și-n 75% din cazuri și-o va face în continuare. Cazul 2 – vii și vezi că n-a ținut cont de nimic din ce i-ai scris. Îl arzi să țină minte c-ai trecut pe-acolo. Nu cât să-și închidă afacerea, dar îl arzi, că i-ai dat mură în gură și acum nu mai e că n-a știut, e că n-a vrut. Îl ameninți că-i închizi localul, dacă zice că n-a putut, ori că nu se poate. Intervii, nu lași loc de tragedii. Știi că din ăștia doar 25% se corijează așa că-i dai în scris și amenda, și motivația clară, să n-o poată contesta, plus un termen de Y zile în care să-și rezolve problemele, sub sancțiunea închiderii afacerii. Și punct.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s