Amoruri târzii în filme și literatură

Despre perechile cu diferențe mari de vârstă se aberează mult pe teme psihologice. Cum acest tip de cuplu este tot mai des întâlnit, majoritatea comentariilor cu oareșce pretenții încearcă fie să prevină problemele care apar la un moment dat – cu comentarii negative, fie să le aplaneze – cu comentarii justificative și liniștitoare. Am văzut articole prin presă și despre procedurile ori beneficiile sexului anal, așa că de ce ne-am mai mira? Hârtia, mai ales asta electronică, suportă (din ce în ce mai) multe! Dar nu acesta este direcția de abordare. Subiectul meu este reflectarea amorurilor târzii (mai ales) în filme pentru că deși (până la urmă) se ajunge tot la aspecte psihologice, abordarea cinematografiei și a literaturii este diferită ca direcție:

Literatura, ca și filmul, caută universalul, și reușesc să ajungă la adevăr prin plăsmuirea unui microunivers cvasi-real din care spectatorul poate extrage experiențe universal-valabile, pe când psihologia pleacă de la studiul excepțiilor, al patologicului, pe baza cărora va-ncerca să închege o concluzie, una științifică.

Nevoia de dominare este fantastică în astfel de relații. Care este pragul acceptat ca diferenţă de vârstă între cei doi, ca relaţia de cuplu să funcţioneze? Să presupunem că bărbatul are 44 de ani; împărţim vârsta lui cronologică la 2=22 de ani. La aceasta adăugăm cifra 7 (o cifră axiomă) şi rezultă 29 de ani. Aceasta este aşadar vârsta de la limita de jos pe care o femeie trebuie să o aibă pentru un bărbat de 44 de ani. Ce este mai jos de această diferenţă se încadrează în curba lui Gauss şi iese din normalitate. Dar limita inversă care ar fi? Care sunt limitele acceptabile pentru o femeie de 50 de ani, de exemplu?

În societate lucrurile sunt privite de multe ori tocmai pe dos: multe vip-uri îşi aleg anume parteneri din cercuri de viaţă diferite – cu o mare diferenţă de vârstă față de ei. Este o modă, un trend de afișare a puterii, de confirmare a unui anumit statut. Astfel, faptul că bărbatul are alături de el o femeie cu mult mai tânără decât el este văzut de societate ca un prestigiu pentru el, pe când femeia ce are o relaţie cu un partener mai tânăr nu prea este bine văzută.

Un motiv psihologic des întâlnit la fete de 18-25 de ani care intră în relaţii cu bărbați mai în vârstă (şi unde nu este vorba de bani sau alt interes material) este nevoia de a-şi identifica partenerul cu tatăl. Este vorba de fete care n-au reuşit să depăşească încă complexul faţă de tată şi poate nici nu vor să treacă de acesta, şi-atunci se ataşează de un profil asemănător tatălui lor. Ele caută afecţiunea părintească de care au fost private în copilărie: divorţul părinţilor, absenţa fizică sau neimplicarea afectivă a unuia dintre părinţi, comportamentul rigid sau absenţa căldurii sufleteşti în familie pot determina o imaturitate afectivă şi determina căutarea unui partener mai în vârstă pentru a suplini lipsurile din copilărie.

Invers, sunt fete care îşi aleg opusul tatălui lor, aici ieşind la lumină conflictul dintre generaţii. Să nu înţelegem însă greşit: nu toate cazurile de căsnicii cu diferenţă mare de vârstă sunt sortite eşecului. Am căutat o statistică, dar nu am găsit nimic clar care să arate câte cupluri au reuşit şi câte nu. Cum se pot totuşi potrivi cei doi, chiar dacă sunt din cercuri de viaţă diferite? Sunt bărbaţi care deşi au o vârstă cronologică mai înaintată totuşi din punct de vedere mental ei sunt mult mai tineri; iar partenera lor, deşi este mai tânără cronologic însă mental este cu mult mai matură. Atunci aceştia doi se compensează unul pe altul. Bărbatul caută pe mamă, iar femeia caută copilul; dacă femeia este mai maternă, atunci ea îl vede pe bărbat ca pe copilul ei. Alt caz de potrivire este pe fond psihic, având la bază istoricul familiei fiecăruia : adică dacă femeia provine dintr-o familie în care mama este mai tânără decât tatăl ei, sau invers, dacă bărbatul a văzut că tatăl lui a fost în vârstă când s-a căsătorit, atunci aceştia imită exemplul părinţilor lor.

Cazurile sortite eşecului sunt acele cupluri în care el fiind de modă veche nu vrea să facă schimbări în atitudinea lui şi în viaţa de cuplu. Trebuie să fie un motiv la amândoi să îşi dorească să facă schimbarea. În viaţa de cuplu nu totul vine de la sine, nu totul merge „ca pe roate”. Trebuie o permanentă adaptare şi o bună gestionare a problemelor ivite. De obicei acest tip de relaţii nu se bazează pe respect, nu există încredere şi câteodată nici iubire, ci ele se bazează pe pasiune şi posesivitate. Există de asemenea o problemă şi la capitolul încredere. Trebuie să ştii să pari mai slab atunci când trebuie pentru a-i permite şi partenerei tale să se manifeste.

Sunt în zilele noastre multe cazuri de băieţi tineri care se căsătoresc cu femei mult mai în vârstă decât ei. Cum arată de obicei acesti tip de bărbaţi? Sunt în mare parte foarte preocupaţi de aspectul lor fizic, suferă de narcisim sau de un egocentrism puternic, și sunt, de cele mai multe, ori manechini sau dansatori. La fel ca în cazul fetelor tinere, din punct de vedere psihologic, aceştia caută în femeia mai în vârstă afecţiunea mamei de care nu au avut parte suficient sau deloc în copilărie. În ciuda tuturor problemelor enunțate, cuplurile în care există diferenţă de vârstă şi totuși rezistă sunt numeroase. Dragostea și înţelegerea pot depăşi toate aceste obstacole – studiu de caz pentru roman 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s