Proprietăreasa III

36Am început să mă laud pe-aci și pe dincolo cum m-am apucat eu de investiții. Marea operațiune a verii trecute a fost să-mi închid balconul, pentru ca pân-la toamnă să-mi pot amenaja un birou de scris sub clar de lună. Dacă tot nu e muză, să fie măcar un hamac unde s-ascult greierii cum fac ei: cri-cri-cri, toamnă gri 🙂

Acuma, cui nu-i plac investițiile? Achiziții inteligente, găteli savuroase, știm s-alegem un vin bun, parcă e ceva ce nu știm? A-ha: să facem bani. Asta nu prea ne iese, cel puțin pe-aci prin provincie, ăstora ne-bugetofagi. Știm doar una și bună: să aspirăm la statutul de capitală. Clujul se vrea ba youth, ba capitală culturală, Alba se crede cealaltă, Oradea se screme să fuzioneze cu Sânmartin spre a redeveni Oradie Mare – da’ degeaba. De-aia merg bine aci firmele de curățenie, că știm să aspirăm; bine, și alea de IT, care-s call-centere.

biblioteca2Cam asta facem, majoritatea – ca personajul Bilă din Moromeții – ținem legătura cu Uniunea Sovetică pe telefonu’ roșu. Sunăm la capitaliștii din capitală ori din UE să ne dea instrucțiuni de făcut bani. Noi ne pricepem doar la cheltuit. Avem și noi zgârciți și baroni locali, numai că… dNa! O să revin la Proprietăreasa și la zugrăveala mea 🙂

Cum spuneam, mai-tânăra proprietăreasă avea un cățel. Mic și-al dracului de zgomotos. După aprobările de rigoare, m-am pregătit să dau cu lavabilă pe pereți. Răzvan m-a ajutat să scot biblioteca pe hol, apoi a scos cheia, a deschis de-am dus argintarul în camera vecină.

– Auzi, mă fac eu că mă-ntreb, oare nu intră aci și-un corp de bibliotecă?

– Ba da, zice el.

biblioteca1Excepțional băiat, îl laud eu în gând, să nu i se urce la cap. Mai că l-aș lua de bărbat – păcat că nu-s pe invers! Da’ ce bună partid-ar fi!

Ducem primul corp, apoi mă opintesc la al doilea.

– Oare nu intră și-ăsta?

– Trebuie să intre, susține (cu mine) Răzvan.

– Și ce mă fac cu ăst-al treilea? privesc eu, distrus.

– Auzi, știi ce? face el, amuzat.

– Nu mă mai tot sâcâi, că știu ce vrei!

Mă roșesc tot.

– Hai să le băgăm odată pe toate, și dacă spune Laura ceva, îi zici c-așa am vrut eu!

Super băiat! Păcat că-i însurat cu scorpia aia, răsuflu eu ușurat că nu știe ce prostii-mi umblă prin cap. Se spune că fața omului i-un disc de gramofon pe care timpul imprimă ceea ce gândim. Dar fața mea – sper eu – nu spune nimic. De-aia am voce, pentru zis. Și toate gândurile mi le-aștern aci pe hârtie, lua-l-ar naiba de gramofon! Hai-napoi la zugrăveală…

Găsesc la ofertă: lavabilă albă + amorsă. O prepar, fac rost de scară, bidinea și m-apuc să spăl pereții. Când să dau prima mână de vopsea, sună cineva. Ies tot nădușit. La ușă, scorpia:

– Buună Dana! îmi strepezesc dinții în cel mai lung zâmbet pe care-l pot întinde la ora aia.

– Salut, ce faci? Vii la noi pe terasă, avem pepene! mă ia vecina foarte din scurt.

– Nu știu, zugrăvesc… Am și io pepene! mă dau imediat de gol că-s mizatrop.

– Ai ocazia să te-mprietenești cu cățelușa, de-aia te chem! își dezvăluie ea natura maternă.

Eu, cât pe ce să-i pic în plasă: te pomenești c-am judecat-o greșit?

– Hai că vin, numa’ să fac un duș, că uite-n ce hal îs! îmi umflu pieptul un pic.

Degeaba. Mă privește cu dispreț nedisimulat – de departe, de din sud:

– Hai, pa!

Și-mi întoarce-un spate, legănat, pe scări în jos.

11Intru fără chef în baie. Lângă vană văd sticla rămasă de amorsă: pe asta, cea mai concentrată, am uitat s-o dau! Deci ar mai trebui să dau o mână, practic pân-acu’ doar am spălat pereții! Bine c-am întins ziare, le-am lipit cu scoci… Pepene și cățel îmi trebuiau mie acum? Hai, gata cu apa, să cobor,  îmi dau eu drumul la vale.

Pe terasă, Răzvan m-așteaptă tolănit în scaun, undeva la 163 de grade. Băiat de băiat! Tre’ să-ncerc să șăd și eu așa de relaxat. Dana, undeva prin spate, taie pepenele-ntr-un castron.

– Hai salut, încearcă Răzvan să deschidă discuția, după ce dau mâna cu el.

N-apuc să zic ceva, că jigodia începe să lătrățească de sub masă. Vedea-te-aș fript, Bubico, îmi opresc eu zâmbetul nerușinat din colțul gurii, din respect pentru stăpân.

– Hai, mami, hai taci! o ia mamițica ei pe Bubica în brațe.

– Uite la vecinu’ cum stă cu noi la povești, vezi tu? îi face ea educație potăii.

– Stați acolo și povestiți! ne instruiește ea, iar eu m-așez la castron, cot la cot cu bărbat-su.

– Faină curte-aveți aici, încerc eu un dialog, invidios pe copertina lor.

– Noi ca noi, da’ uite la vecini! îmi arată el din cap.

pepeneO doamnă în vârstă pășește-ncet, dincolo de gardul lor, spre grădina imensă de nuci din curtea vecină. Profit de momentul de acalmie să atac pepenele frumos decupat. Până să-l dau eu gata pe tot, băbuța face turul curții-napoi spre casa dinspre stradă, veche dar mare și lungă. Răzvan o urmărește cu privirea, total dezinteresat că-i golesc castronul. Îi stă ceva pe limbă, sesizez, scuipând ultimul sâmbure negru.

– Tare-o mai îmbătrânit doamna Vizoreanu ! confirmă el, mucalit.

– O vezi cum umblă de gârbovită? se-ntoarce el către nevastă-sa.

– Taci mă, că nu de-aia umblă așa! îl ceartă scorpia.

– Nimic nu știi! Îi necăjită și ea…

– Ei, necăjită 🙂 îmi face el cu ochiul, provocându-și nevasta să continue.

– Da, mă prostule, ce te faci că nu știi? Că Horică, săracu’ îi la Gherla…

– a suivre –

Anunțuri

2 comentarii

  1. mariusoliviu · Septembrie 3, 2015

    Reblogged this on biblioteca de filme.

  2. Pingback: Proprietăreasa II | un fel de jurnal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s