Facebook și liberul arbitru

20Un studiu făcut de italieni relevă faptul că utilizatorii mai puțin fervenți ai facebook-ului (ca raport, acei 1 din 3, pentru că vorbim de cele 0,49 din 1,49 miliarde total conturi) sunt cei mai încrezători în oamenii cu care iau legătura pe rețeaua socială, fiind astfel mai expuși instigatorilor și hater-ilor. Comentariile care instigă la discriminare sau ură (răspândite în lumea virtuală) le subminează utilizatorilor rețelei încrederea în oameni. Până la urmă facebook-ul, ca și orice rețea socială, nu ne poate transforma viața socială, însă ne modifică percepția asupra lumii reale, prin efectul pe care interacțiunile virtuale le au asupra psihicului fiecăruia. Studiul conchide că, deși rețelele de socializare facilitează comunicarea, impactul pe care îl au asupra majorității oamenilor este unul negativ.

52De ce am adus vorba de trocul de like-uri și am ajuns până la liberul arbitru? Pentru că facem ades confuzie între aceste noțiuni: liberul arbitru și luarea deciziilor bazate pe ego – ori ele nu sunt nici pe departe același lucru. Ca să le putem diferenția, ține de nivelul de cunoaștere pe care l-am atins. Este greu de acceptat faptul că puțini dintre noi avem liber arbitru, dar aceasta este o realitate. Liberul arbitru nu este un drept, nu este un dat de la sine înțeles. Are omul, implicit, liber arbitru? Poate că îl va fi având, dar asta nu înseamnă că este tot timpul cu el, ca un înger. Liberul arbitru este – după cum îi spune și numele – un ceva liber, o stare de libertate a voinței. Iar voința ne este sechestrată de convingerile și condiționările pe care singuri ni le asumăm și le acceptăm.

38Cam așa se pune problema și în real, ca și în virtual. Avem iluzia că folosirea unui instrument modern cum este computerul personal ori mult mai elegantul laptop, ca și logarea pe cea mai complexă rețea de socializare și interacțiunea cu persoane de nivel intelectual cel puțin egal, dacă nu superior nouă, ne-ar favoriza accesul la alte nivel de cunoaștere 🙂 sau cunoștințe? Mileniul al III-lea, din câte-am auzit noi, va fi legat de computere, va fi o ditamai era informatică. Ei bine, s-ar putea ca totul să depindă doar de noi, nu de instrumentele pe care le folosim la un moment sau altul, și toată povestea asta cu progresul tehnic să fie doar un văl aruncat asupra conștiinței. Atunci pe unde mai scoatem cămașa?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s