I like you if you like me 4

Am marcat aici câteva etape din evoluția utilizării facebook, pentru că mi se pare interesat modul în care o aplicație de socializare adolescentină ajunge să fie agreată de utilizatori de toate vârstele. Și oricum am coti-o, tot la critical mass ajungem.

31În urmă cu câțiva (5) ani, existau persoane din anumite categorii sociale care se-arătau indignate (oripilate, chiar) dacă le cereai ID-ul de facebook și părinți care le interziceau copiiilor să utilizeze serviciul. Acum, fie că și-au dat seama că este un bun mijloc de control (tinerii postează din proprie inițiativă ce subiecte îi preocupă, ce muzică ascultă, cum se simt și dau check-in pe unde se duc) fie pentru că altfel ar fi rămas izolați într-o lume globalizată, găsim pe facebook și persoane cu profesii respectabile de genul profesorilor sau oamenilor de afaceri, în aceeași oală, carevasăziq, cu elevii și angajații lor.

Despre manifestările de pe facebook am mai scris pe aici și pe dincolo. Azi vreau să mă opresc asupra trocului de like-uri folosit de miliardul de utilizatori al facebook. Un comportament a cărui apariție este, cel puțin pentru mine, suprinzătoare, într-un mediu de socializare gratuit. De unde atâta reciprocitate, de unde foamea asta de like-uri? Să vină de la uitatul (credeam eu), din epoca de tristă amintire, îți dau ca să-mi dai? Miliardul de utilizatori pare să mă contrazică. Că n-or fi trăit chiar toți în comunism. Să mergem mai departe în Roma antică, la DO UT ES?

33Trocul este, orice-am spune și oricât l-am dezavua, un mijloc de schimb încă actual, cel puțin în economiile precare. Și nu cred că-și mai face iluzia cineva -ca prin 2007- că economia duduie. Chiar dacă se-ncearcă o asanare, dacă s-au mai triat din firmele nerentabile, chiar dacă cei care încă mai rezistă stau pe o grămadă (tot mai mare) cash, firmele (ca și puținii angajați cu chef de muncă), sunt suprataxate și decapitalizate. Banii, oricât s-ar fi intensificat rotația lor, tot nu ajung. Lucrăm pe bani mărunți și nu mai deținem capitaluri serioase. De ce? Fiindcă suntem nerentabili. De la agricultura de subzistență, am ajuns la industria de subzistență care azi e aici, mâine se mută în Moldova, apoi în India, și la servicii de subzistență, gen call-center și testare software.

Ce ne rămâne, dacă banii nu ajung? Trocul. Eu îți dau niște mere, tu-mi dai pere. A, nu, că perele mele sunt mai scumpe – apar discuțiile jenante. În lipsa unui echivalent monetar, trocul este jignitor pentru produsul de calitate sau serviciul mai elaborat, mai de valoare. Știți, în contrapartidă pentru serviciile noastre contabile, firma dvs poate presta lucrări de tinichigerie, putem să zicem. Sau zugrăveli.

5Vom vedea atunci cum brusc, se scumpesc serviciile care au la bază oareșce materiale (zugrăveala sau tinichigeria, care oricum erau destul de scumpe, deja) și cum se devalorizează, totodată, serviciile intelectuale (păi, pe dumneata ce te costă să-mi faci actele contabile, sau o traducere – o coală de hârtie acolo). Cum crește, printr-un calcul simplu, gen plata materialelor plus tariful orar, costul lucrărilor și serviciilor care implică muncă fizică. Ori, cum se știe, serviciile cu valoare adăugată mare reprezintă barometrul unei economii pe creștere. Ce să fie atunci cu trocul ăsta gratuit de like-uri? O formă de mită, sau una de milă pentru slăbiciunile celorlalți? Ajuns aici, aștept opinii. Asta deoarece am impresia ca tema în discuție poate duce undeva,

Anunțuri

Un comentariu

  1. mariusoliviu · August 30, 2015

    Reblogged this on biblioteca de filme.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s