I like you if you like me

20Am avut nu o dată senzația că obiceiul modern al socializării (chiar și pe facebook, unde postez acest articol de blog) ar fi impregnat de o logică mercantilă, dar n-am prea stat să analizez asta, până la limita critică, și anume: apariția hater-ilor.

Rostul paginii de facebook (pe care n-o pot numi nici acum wall și-al cărei rol și mod de funcționare cred că l-am confundat de la-nceput cu al unui blog) a fost să pot relua legăturile cu foștii colegi de liceu, pentru că mă mutasem din Alba Iulia în alt oraș: în Clujul ultimilor mei 4 ani. În primul an de la înființare, scopul ei a fost atins. Se creease atunci, cu ocazia întâlnirii de 20 de ani de la terminarea liceului, o deșteptare bruscă a curiozității față de ceilalți, de care aproape uitasem până atunci.  Ne cuprinsese pe majoritatea și ne molipsisem unii de la alții de un soi de emulație a regăsirilor: tot ce aflam nou despre foștii colegi ni se părea ceva senzațional, ce merită împărtășit celorlalți, iar reacțiile grupului erau pe măsură. Pozele noi (ca și cele vechi, dibuite prin arhive), se comentau și share-uiau, rămânând la loc de cinste pe pagina (pardon, wall-ul) fiecăruia.

9După 2-3 ani, farmecul facebookului (invenție de absolvent de colegiu american, de altfel – ceva similar ciclului II de liceu, la noi) pălise oarecum. Încercam să limitez lista de prieteni, colegi și membri ai familiei sub 100, ca să pot urmări postările tuturoe. Cum săream acest prag, începeam să fac curățenie, și persoane cunoscute, dar cu care nu-mi mai aminteam de când nu mai schimbasem două vorbe, chiar dacă merita să ținem legătura, erau șterse. Era o atitudine extremistă, cum sunt de fapt mai toate manifestările noastre de pe facebook, cu toată aparența unor reglementări. Dar nu prea realizam – inițial – asta.

19Totul a-nceput când am decis să măresc lista de cunoștințe cu persoane din mediul literar-artistic. Fiindcă aceste persoane, mult mai implicate social, îmi acceptau majoritatea cererilor de prietenie (poate și datorită faptului că publicam recenzii de filme pe primul meu blog, unui cinefil), am început să accept și eu, fără să analizez foarte atent, cererile venite de la alte persoane. A fost un fel de val în acest sens, în urmă cu 2-3 ani, vă amintiți? Ei bine, în continuare, pentru că este o noapte cu lună plină – și dacă prezintă interes – am să povestesc despre consecințele lui.

Anunțuri

Un comentariu

  1. mariusoliviu · August 29, 2015

    Reblogged this on biblioteca de filme.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s