Clujul, de fapt

clujuAm început să bâgui pe-aci și pe dincolo despre cât face Cluju’, ce-i adevărat din clujenismele gen orașul-comoară, inima Transilvaniei sau cel mai mare oraș din țară, după capitală.

Adevărul este că dacă o luăm strict statistic, sunt 3 orașe după București, și toate se învârt în jurul a 320.000 locuitori: Iașiul, Clujul și la foarte mică distanță, Timișoara. La nivelul veniturilor situația se inversează, în Timișoara sunt salarii ceva mai mari ca-n Cluj, unde se câștigă mai bine ca la Iași, dar IT-ul se pare că va echilibra și aici situația – Clujul merge tot mai bine iar la Iași se deschide un centru Oracle care angajează 10.000 oameni.

Ce rămâne din pretențiile Clujului, pentru că organizarea câte unui festival pe sezon se pare că nu acoperă problemele reale ale orașului? Haideți să udăm întâi partea plină a paharului:

  1. Cluj-Napoca-RomaniaClujul oferă destule locuri de muncă, chiar și pentru tinerii absolvenți; după 2 ani de studii mai mult sau mai puțin superioare, un absolvent de arte și design, să zicem, se poate angaja într-o firmă de IT pe partea grafică a unei firme de web design unde primește ca junior 3.000 lei salariu.
  2. În Cluj oferta de locuințe noi este mare; chiar dacă nu sunt pe gratis, adevărul este că ai de unde alege, pe toată plaja de prețuri: de la 1250 eur în Andrei Mureșanu la 1000 eur în Grigorescu, 750 în Dâmbul Rotund și în jur de 500 în Florești. Dacă ești dispus să mergi un pic și mai la margine, cu 500 eur/mp găsești chiar un duplex în Chinteni, Apahida sau Gilău. În plus, în perioadele de blocaj cu Prima casă, mulți constructori sunt dispuși să suporte ei ratele.
  3. Este un oraș cultural, la fel ca și celelalte capitale regionale, ale Banatului și Moldovei. Cu un mare plus, apetitul festivalier mult mai avansat, iar acest avantaj le poate transforma, așa cum își doresc toți clujenii, în plus-valoare pentru întreaga comunitate. Vorbim aici în primul rând de TIFF, care deși are mici copiuțe, fiind „xeroxat” în Sibiu, Alba și chiar în București (sic!), tot în Cluj strânge grosul spectatorilor și invitaților de calibru. În plus, așa cum spunea Tudor Giurgiu recent, orașul este și poate deveni încă și mai mult film-friendly.

cluj-napocaNu vorbim aici de Buftea de Cluj cu care Primăria a cam dat chix, dând licitația firme care a intrat în insolvență și acum este în pericol chiar să piardă banii europeni alocați proiectului – dacă nu-l va termina până la sfârșitul anului. Până la urmă tot clujenii vor plăti, așa cum au făcut și cu terenul de lângă Belvedere cedat Unitei, ipotecat în favoarea BT asigurări și răscumpărat apoi de către municipalitate. Vorbim de faptul că în oraș s-au turnat și se vor mai turna câteva filme, gen Chuck Norris vs Comunism sau The history of love al lui Radu Mihăileanu (chiar în aceste zile), deoarece autoritățile sunt deschise restricțiilor de orice fel – străzi blocate, garduri ș.a.m.d.

4. Fiind înconjurat de dealuri (are unul chiar și în zona centrală – dealul Gruia) orașul beneficiază de zone verzi și un aer curat, chiar dacă în centru ele se tot restrâng în favoarea construcțiilor.

Acum, dezavantajele – partea goală – foarte succint:

1.Locuri de muncă plătite destul de prost (mult mai prost ca în capitală, pe principiul că mai sunt 50 la poartă) și cu o fluctuație destul de mare (instabile, nesigure).

2. Chiriile exagerat de mari, ele fiind cele care întrețin de fapt apetitul investițional al celor cu posibilitatea de a achita avansul pentru locuințele noi (chiria este cât o rată la bancă, uneori chiar mai mare).

3. Festivalurile de calibru (TIFF, Interferențe, Electric Castle, Untold) ar trebui să fie singurele care atrag finanțări publice – au apărut doar ca picături în oceanul risipei banului public.

4. Cu atâtea dealuri, te aștepți ca măcar terenurile în pantă ori neasfaltate să fie ceva mai ieftine, dar cum se spune, nu-i prost cine cere, ci acela care dă (prea mult).

Ca o remarcă vis-a-vis de clujenismele de pe facebook și de prin presă, în care oamenii se laudă cu orașul rătăcit prin vreun top mondial, cei care cuplează la ele sunt oamenii de vârsta a doua, mai conservatori, sau cei de vârsta a treia, cuprinși deja de nostalgii.

Tinerii sunt în marea lor majoritate, dezamăgiți și mai ales obosiți (ca în piesa de mai jos) de orașul care deși pare că le oferă destule șanse, le trage preșul de sub picioare, trimițându-i în capitală sau spre alte meleaguri – mai calde. Aștept completări!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s