Cât face Clujul? – câteva idei

cluj-napocaAșa cum cei care mă știu se și-așteaptă, nu zic totul dintr-o dată, nu aici. Nu mai sunt (de ceva vreme) un om dintr-o bucată, și nici nu mai scriu pentru mine, ci pentru cititori. Așa că pentru orice-articuluș, întâi tre’ să vedem, să tatonăm, să strângem idei.

Vremurile alea cu mai mult, mai repede și mai bine or trecut. Internetul abundă, din păcate, de informații netestate și neordonate. De fușereli, de asemenea, e plină lumea: orice absolvent de particulară se crede jurnalist pentru simplul fapt că i se acordă un spațiu virtual unde să-și expună greșelile de gramatică. Iar mai binele, știm cu toții, e dușmanul binelui, care oricum nu prea dă pe-afară în societatea românească: e închis bine în cutiuțe mici, și lăsat să iasă la suprafața numai la evenimente de familie sau printre prieteni, cu grijă…

Așa că să mai stăm, să mai cumpănim, ca să vedem: cât face Clujul? Legat de orice vrei să evaluezi, este vorba asta: cât dai, atâta face! Până la urmă, orice criterii ai lua în calcul, asta dă măsura valorii: prețul plătit de cineva dispus să investească. De-aceea ziceam că aștept în prima fază a scriiturii sugestii de la clujeni, pentru că numai cine pune suflet într-un loc poate estima cât face el, de fapt. Altfel, pentru ne-clujeni, Clujul este un oraș de provincie ca atâtea altele, cu toate ambițiile lui regionale.

clausenburgCe are Clujul în plus față de multe alte orășele, este vechimea: a fost unul din primele atestate documentar de pe acest teritoriu – încă din 1167 – sub numele Castrum Clus. Întâi o cetate medievală ridicată ca toate cetățile maghiare de către nemți (sași, șvabi sau în cazul de față, luxemburghezi), abia apoi un oraș în adevăratul sens al cuvântuluial doilea oraș ca mărime din Regatul Ungariei, după Budapesta. Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, care era și rege al Ungariei, acordă în 1405 cetății regale Castrum Clus dreptul de oraș liber.

În orașul-cetate Kolozsvár, sau Klausenburg–ul renascentist, se practica diglosia: în vreme ce limba de cult era germana, în viața de zi cu zi cetățenii foloseau limba maghiară, majoritatea locuitorilor fiind de origine maghiară. Orașul-cetate era condus, pe rând, un an de către un consiliu al germanilor, iar în celălalt de unul al cetățenilor maghiari. De aici vine democrația, de la demos, „popor” și abia apoi de la kratos, „putere” adică „a poporului putere” 🙂

Anunțuri

Un comentariu

  1. Pingback: Clujul, de fapt | un fel de jurnal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s