Leviathan, filmul și povestea care l-a inspirat

levAm scris pe-aici și pe dincolo despre filmul rusesc Leviathan, câștigător al Globului de aur 2015 pentru Cel mai bun film străin și considerat în țara lui de origine drept „un manifest cinematografic anti-Putin”. Asemeni filmelor românești, majoritatea celor rusești sunt tot drame: sistemul învinge, în cele din urmă, prin formele sale mai mult sau mai puțin corupte, omul – asta dacă nu reușește să-l corupă și pe el.

După cum preciza aici criticul de film Lucian Maier, pelicula pornește de la o întâmplare aflată de regizorul Andrei Zviagintsev în timp ce lucra la un scurtmetraj în USA: povestea lui Marvin Heemeyer, mecanic auto și sudor din Colorado. În urma unui conflict prelungit cu autoritățile pentru un teren, Heemeyer a folosit un buldozer la distrugerea a treisprezece clădiri, rupând țeava de gaz care alimenta Primăria și o fabrică de ciment implicată în litigiu – paguba totală fiind de șapte milioane de dolari.

Ar fi posibil așa ceva în Rusia? pare a se întreba regizorul. Dreptatea umblă cu capul spart peste tot în lume. Povestea nu poate fi chiar aceeași – trebuie să țină cont de specificul locului – și totuși, filmul pornit pe baza ei (cu un scenariu premiat la Cannes) reușește să stârnească întrebări universal valabile.

Leviathan este cufundat într-o ambianţă de „disperare existenţială” şi „nu are nici măcar un erou pozitiv”, l-a atacat Vladimir Medinski, ministrul rus al culturii, într-un interviu publicat în Izvestia chiar în ziua anunţării nominalizărilor la premiile Oscar, pe 15 ianuarie – filmul fiind propunerea țării sale, iar realizarea, finanţată parţial de Guvernul rus – de unde se vede că nici acum, nici acolo miniștrii nu sunt numiți pe criterii de competență.

Un film lung, de peste două ore, căruia ți-e greu să-i reziști (ba chiar, pentru rusofili, greu de acceptat). Dificil de urmărit – pentru că pare previzibil, în ciuda muzicii adesea nediegetice – în contratimp cu acțiunea. De fapt din start, muzica este singura care susține posibilitatea unei drame, nemișcarea pietrelor și fatalismul majorității personajelor contrazicând orice șansă de depășire inteligentă a conflictului. Există apeluri la Lege sau la Morala creștină, dar ele nu fac decât să sporească amărăciunea personajelor care le inițiază. Abia după două ore răbdătoare primim ceva răspunsuri, începând cu replica biblică a preotului, la prăvălie:

– Nu știi? Atunci de ce ne chemi la spovedanie? îl ia la întrebări Kolya

– Ce-mi tot îndrugi prostii? Pentru ce? se enervează auzind citatele despre Leviathan

– Poate știi că a existat un om, Iov? îl întreabă atunci părintele Vasili

– Ca și tine, și-a pus întrebări despre rostul existenței: „De ce asta? De ce tocmai mie?”

– Și atâta s-a frământat, că s-a umplut de coji. Dar nevasta și prietenii i-au zis: „Nu-l mânia pe Domnul”, iar el s-a acoperit cu țărână, și și-a pus cenușă în cap.

Atunci Domnul s-a milostivit de el și i s-a înfățișat sub forma unui uragan, explicându-i pe înțelesul lui, în imagini 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s