Oirop, veniși?

NADLACOdată cu știrea inaugurării primului punct de frontieră românesc conectat la rețeaua euro de autostrăzi, mi-a trecut pe la ureche un dialog:

– Muicăăă, da’ cum de asfaltară ulița pe la noi?

– Freacă-te la ochi, Mărine, s’tem abia la graniță!

– Auzi, da’ oare ce pățirăm, mă Sile? Om fi orbit de-atâta drum! Sau pățiră ai noștri ceva.

– Zi c-om fi intrat din Oirop cu străzi cu tot…

Dialogul ăsta anacronic vine dintr-un film care se numea, parcă Nea Mărin parlamentar, sau așa ceva, că e vechi; de pe vremea lui Ceașcă, unu’ care tăiase și el pe hârtie ceva autostrăzi. Inclusiv una care trecea pe-aci prin Cluj, Transilvania. El ar fi și turnat prima sută de km de asfalt, zice istoria, între București și Pitești, însă când a văzut câte mii de tone de beton intră, s-ar fi oprit. Păi câte fabrici și canale și uzine putea face el cu betoanele alea, se merita?

nadlac-autostradaȘi în vremurile de-atunci, ca și-n cele de-acu’, autostrăzile stau mai bine pe planșe. În bugete trag prea greu, ba chiar le scufundă. Ce nu înțeleg eu însă este cum de abia acum, la 10 ani de la semnarea mult-doritei aderări, la 8 de la mai mult-hulita aderare efectivă, ne legăm la rețeaua de autostrăzi a Europei. De ce am început să facem autostrăzile dinspre centrul țării aiurea, sau în cel mai bun caz, spre est? Ce dobitoci au împuțit scaunele de miniștri ai transporturilor și directori ai CNADR de a fost posibil așa ceva? Nu cred că realizăm nici măcar acum ce management de CAP se practică în România.

pastravaria-gilauPrima și singura autostradă mai răsărită dată în folosință după căderea Cortinei de fier, cea spre Litoral, în loc să revigoreze măcar turismul constănțean, n-a făcut decât să crească încasările bulgarilor. Următoarea, cea dinspre Cluj la Gilău, n-a reușit să crească nici măcar încasările păstrăvăriei locale, deși acolo găsești cel mai fraged pește din România. Ce zic, din România? Din Europa, poate – da’ chiar! Au urmat centurile Sibiului, Timișoarei, Aradului și Devei. Legate între ele, încet-încet, încetișor, conturându-se acel coridor IV european, din care lipsea pe toate planșele cel mai important sector dpdv economic: Pitești-Sibiu, pe care mister Ponta l-a trecut mereu pe locul doi, după mult-doritul său cel mai drum rapid to nowhere Bucharest Comarnic. Gândire loco, micro-management sau management de CAP? Nu mai contează.

autostradă înotAutostrăzile noastre trebuiau să înceapă cu ce s-a făcut abia acum – ieri sau alaltăieri. Cu porțiunile de intrare, chiar dacă le conectam apoi la drumuri naționale și județene. Să intre Europa la noi, cu toată rușinea! Că noi degeaba ne ducem la ea, că nu rezolvăm nimic. Ordinul de începere a autostrăzii Transilvania trebuia să plece de pe sectorul Borș – Suplacu de Barcău. Știți cum este el numit, de fapt? Viceversa. Adică Suplacu de Barcău – Borș. Nu știu ce autostrăzi or fi astea. Ar trebui să le spunem întâi străzi, abia apoi… auto, că nu se știe când vom putea umbla pe ele cu mașinile. Deci străzi-auto, da?

Anunțuri

Un comentariu

  1. mariusoliviu · Iulie 12, 2015

    Reblogged this on biblioteca de filme.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s