Supunere – IV

despre filme și cărți

supunereContinui din când în când Supunerea lui Huellebecq, în loc să-mi văd de ale mele. Din când în când înseamnă LaMaSă, PVC – forme de cenestezie legate oarecum de teoriile sistemice cu intrări și ieșiri.

Textul lui fresh mă atrage ca o salată presărată cu ezitante verdețuri: „mi se părea că… adevărul e însă că… la urma-urmei… în definitiv… un soi de”. Dar găsești prin el/ea fâșii de carne gen: „Dragostea la bărbați nu e altceva decât recunoștință pentru plăcerea primită” și gemi de plăcerea (vinovată) de a le îngurgita. „Pentru că discuțiile despre viața intimă nu fac parte dintre subiectele considerate admisibile în societatea bărbaților: aceștia vorbesc despre politică, despre literatură, piețe financiare sau sport, fiecare în funcție de propria natură: în privința vieții amoroase vor tăcea mâlc, până la ultima suflare”.

Și totuși, te-ntrebi – scobindu-te între dinți – cum poate să facă asta? Să ne dea de gol…

Vezi articol original 340 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s