Jurassic World

Aflu dintr-o știre că „Jurassic World” este primul film care depăşeşte pragul de 500 milioane de dolari încasări (din care 100 din China) în weekend-ul de debut. Precedentul record mondial, stabilit de Harry Potter în 2011, era de „doar” de 483 milioane USD. Aproape jumătate din acestă sumă (205 milioane USD) vine de pe piața nord americană, inventatoarea cinematografului comercial și a rețetei de casă.

Ce este box-office-ul și de ce-or fi cifrele din primul week-end atât de importante pentru succesul unui film, m-am întrebat? Ce anume determină ca un film să fie considerat un succes de piață (ca încasări) sau un flop (box office bomb)? dar la această întrebare o să răspund într-un articol următor.

BoxOfficeÎn primul rând trebuie să explic ce este box-office-ul celor care au uitat de când n-au mai fost la cinema. Priviți în stânga: da, acesta este box-office-ul, casa de unde se cumpărau biletele. De aici începe și rețeta de succes a unui film. Dacă în orașul vostru mai există vreun cinematograf, ar trebui să existe și casa de bilete: altfel, aici este locul unde se plătește taxa de îngropăciune a filmului românesc.

Aceasta deoarece cinematografele care funcționau în rețeaua RADEF Româniafilm s-au tot restrâns ca număr, iar subțierea rețelei nu a putut fi compensată de noile multiplex-uri deschise în mall-uri, pentru că ele deservesc alt gen de consumatori: cei ai filmelor de duminică.

Ca să înțelegem termenii utilizați în box-office trebuie să vorbim despre distribuția de film, așa cum se face în piețele în care ea funcționează – nu în cele pe care de dispariție. O piață normală are două componente: theatrical market și ancillary market. Prima vine de la denumirea americană a sălii de cinema: motion picture theater, singura posibilitate – până la apariția TV – de vizionare a unui producții cinematografice. Cea de a doua piață vine de la termenul auxiliar, după apariția televiziunii, viața comercială a filmelor fiind extinsă prin apariția unor piețe auxiliare: cea a televiziunilor premium, dedicate filmelor și piața home video (casetele VHS apoi DVD-urile și discurile blue ray).

Lansată în 1972, HBO a fost prima televiziune de acest gen (pay TV) care s-a impus, urmată de numeroase încercări de copiere a rețetei. După anii 80, au rezistat în USA doar Showtime, Cinemax (televiziune-soră a HBO operată de Time Warner) și The Movie Channel.

cinemaDupă ce filmul își completează primul său parcurs, pe piața cinematografelor (the theatrical run), este difuzat în următoarele piețe, la intervale specifice: întâi pe piața home video și pay-per-view, apoi în rețelele de TV prin cablu și abia în final apare și pe marile rețele TV comerciale. În acest traseu, filmul este expus o singură dată pe fiecare piață, excepție făcând zona home video, unde rămâne disponibil pe termen nedefinit (deoarece această piață auxiliară este cea mai lucrativă dintre toate, dublând încasările de pe piața primară).

cinema-florin-piersic_071La fiecare trecere de pe o piață pe alta, prețul cu care filmul este oferit consumatorului scade. În limbaj economic, procesul este numit price tiering (segmentarea prețului) și poate fi explicitat pe scurt, astfel: filmul este lansat întâi în cinematograf la prețul cel mai ridicat, pentru consumatorul high value, care este cel mai dornic să-l vadă și este dispus să și plătească prețul biletului de intrare. După epuizarea acestei categorii, filmul este lansat pe piața auxiliară a consumatorilor lower value, la prețuri descrescătoare în timp. Astfel că un consumator dispus să aștepte o perioadă pentru vizionarea unui film, va putea s-o facă chiar gratuit după un termen mai lung, la o televiziune comercială (cu prețul întreruperilor pentru reclame). Această modalitate de distribuție (treptată, pe segmente de preț), permite acoperirea fiecărei piețe într-o ordine și la un preț în concordanță cu cererea existentă pentru film.

În România prima piață, oricum mai puțin semnificativă, este în scădere – pentru că obișnuiți fiind să rulăm aceleași filme, am cam ieșit de pe piață, pierzând trendul lansărilor. Există județe în care rețeaua Româniafilm a sucombat – în Bistrița Năsăud, spre exemplu, nu mai funcționează nici măcar un singur cinematograf. Pentru un film românesc, este practic imposibil, presupunând că ar rula în sălile existente cu casa închisă (sold out) să-și acopere cheltuielile de producție.

Piața principală subminată fiind, încasările vin de piața auxiliară și în principal de pe rețele cabliștilor, prin care sunt difuzate și programele TV premium. Noroc cu festivalurile de film.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s