deschiderea TIFF#14 – frig și de la capăt

poze Neo 114Pe deasupra noastră zbura un OZN cu beculețe verzi, iar niște grecotei îmbrăcați în cearșafuri albe dădeau turul scaunelor, pe o muzică de tragedie. De ce v-am spus toată pățania cu scaunele? Fiindcă partea misteaux (cu toată nerăbdarea și frigul aferente), abia începea, iar eu nu mai puteam să ies ca să filmez ori să fac poze cât de cât, fiindcă eram prins între rânduri.

Așa că trebuie să mă mulțumesc cu imagini prost încadrate, cu spectatori prin ele. Și să mă rog de cel din fața mea:

– Îl bați te rog pe spate pe tipul din față?

Acela se întoarce și-i spun, cu toată jena:

– Îți iei jos, te rog, ochelarii ăia de soare din vârful capului? Că-mi iau din ecran. Mersi.

Toată lumea stă cu mâinile pe sus, care cu aparate foto, câteva camere video, cei mai mulți cu telefoanele, pentru niște poze pe care oricum or să le șteargă mai târziu, după ce s-or lăuda cu ele la prieteni. În vreme ce eu încerc să-mi dau seama ce-i cu minunățiile alea albe.

poze Neo 115

Grecoteii dubioși care dădeau târcoale erau de fapt niște minotauri, bag eu de seamă, iar cearșafurile lor se umflă și se umflă până se fac niște căluți luminoși (unde-or fi băgat becurile, mă întreb?) plutind pe o muzică tot mai spectaculoasă, spre scenă. Unde se adună într-un soi de cavalcadă, iar eu îmi notez explicațiile lui Giurgiu: este vorba de trupa Compagnie des Quidams, într-o avanpremieră a spectacolului care se va produce în această seară de sâmbătă la Castelul din Bonțida, de la ora 8 și jumătate, înaintea proiecției Kurt Cobain: Montage of Heck de la 22, pentru cine vine cu haine groase.

poze Neo 118Când să-nceapă Wild Tales – film argentinian candidat la Oscar, prezentat aici în premieră națională – Tudor Giurgiu recomandă, spre încurajarea friguroșilor, să apeleze la celebrele păturici roșii cu TIFF, din care au dispărut 2-300 în fiecare an, dar au venit și-napoi. O treime din public se ridică și se preumblă în spate, în căutarea lor. O vecină cu pălăriuță fancy vine prima înapoi, super-dezamăgită:

– Face mișto de noi! Ce păturici, că nu mai era nici urmă de ele acolo…

Treimea se târăște înapoi la scaune, zgribulită. O parte – cam 10% – dă deja bir cu fugiții, după prima istorioară cinică, prezentată într-o notă amuzantă. Încetul cu încetul cinismul îți intră pe sub piele și accepți tot mai mult, într-o percepție răsturnată. Cristina și Dan de la Transilvania Reporter rezistă până pe la jumătate, apoi pleacă să-și editeze articolul – altfel nu îmi explic cum au reușit să-l și posteze deja, pe când eu abia ajunsesem acasă și deschideam laptopul. În semn de apreciere pentru efortul lor, îl sheruiesc pe feisbuc înainte s-adorm zgribulit.

Pe drum, prin Piața muzeului, m-am dumirit și care-i soarta păturicilor. Pe la terase, înveliți în sarafane roșii, franjurite, cu emblema festivalului, veritabilii cinefili rezistă eroic, în fața cănilor cu ceai și alte chestii fierbinți. TIFF-ul abia începe, și vorba primarului, el este și pentru cetățeanul turmentat – care apreciază toate manifestările sale, nu doar snobismele de pe scaunele din centru!

Ca să nu rămână vreun segment de populație neacoperit, avem și reprezentații pentru cocalari: TIFF fotbalistic la piscina Belvedere – acolo aș merge să fac niște poze, fiindcă de azi nu mă mai mulțumesc cu telefonul, și-mi iau și aparatul cu mine. Ne revedem la filme 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s