Recuperatorul de iepuri – II

12– Ei, copii-copii, multe mai avem să vă suportăm!

– Vezi numai să nu rămâi cu iepurii pe cap… mă atenționează mama, auzind ce trebuie să fac.

– Bine mamă, săru’-mâna! scap eu cu fața curată.

După vreo jumătate de oră, mă sună bișnițarul de iepuri:

– Bună, am vorbit cu mama dumneavoastră!

– Așa și, ce-a zis?

– Păi m-a-ntrebat ce iepuri am!

– No, și-aveți?

– Am și danez, și…

– Auzi boss, dacă te-ai înțeles cu mama e ok! Mie adu-mi ce iepuri ai de banii ăștia și repede, până nu-i cheltui, că știi cum se duc banii, facturi tot apar de plătit de la o zi la alta…

– Bine șefu`, de câți bani vorbim?

– Păi nu-ți spusei, 900 maxim 1000 lei, asta dacă vii mâine și n-apuc să intru-n ei!

– Păi am o iepuroaică de-a făta, aia-i ceva mai scumpă…

– Ad-o, dacă zici că-i bună! Da` nu mor puii?

– Păi tre` să-i pui în cușcă separată, să nu-i mănânce…

– Aoleu, da` ce, iepurii-s carnivori?

– Dacă n-are apă, sau dacă-i flămândă-n perioada gestației, iepuroaica….

– Bine, da` știi ce? Lasă poveștile-astea macabre, că nu mai iau nimic! Io fac așa cum zici tu, și-mi spui mai multe când vii-n Cluj, nu pierdem vremea la telefon. Pe la ce oră crezi c-ajungi?

– Mâine pe la 14 e bine? Că vin din Dej.

– E bine! Și în ce mi-i aduci? Să-i pot transporta mai departe la maică-mea!

– Îi pun într-o cutie, le las și ceva de mâncare… Da` să-i duceți repede că-i cald, să nu se sufoce!

– Ok, pe la 14 unde?

– La mol e bine?

– La Iulius, la Polus, sau la care ți-i mai aproape?

– La pompa Mol, în Mărăști!

– A, la Magyar Oil. Bine, ne vedem acolo. Da` cum te recunosc, ia zi, cu ce vii?

– C-un Logan vișniu…

– Bine, ești de-al meu, vin cu-n Logan albastru cu număr de AB, okelari, chelie, ne găsim!

– Da-da, bine, sănătate!

Mă uit la Ovi, care m-asculta cu gura țuguiată:

– Ce zici, șefu`? Omul vine cu iepurii, cum facem mai departe?

– Unde vă-ntâlniți, la Mol?

– A-ha…

– Păi o să vorbesc cu fiu-meu s-aducă niște băieți din vecini! Tu te vezi cu omul, iei iepurii…

– …și când îmi cere banii?

– Atunci îi spui: banii i-ai primit de la domnu` Ovi! Și dacă are chef de scandal, apare fiu-meu cu băieții lui…

– Păi de ce n-ar avea, nu? Adică-l punem pe drum și-n loc de bani, vrem să-i luăm iepurii, nu-i ca și cum i-am fi amici… îl iau și pe Petre cu mine-atunci, ca să fim mai mulți, ok domnu?

– Da, ia-l și pe doctoru` că ține la tăvăleală, își dă acordul il cappo di tutti cappi.

benzinarie-molZis și făcut. A doua zi după masa de-amiază plecăm din firmă: eu cu Petre în Loganul meu, băiatul lui Ovi cu gașca de recuperatori în altă mașină, să nu fim interceptați. Ajuns în pompă văd un Logan vișniu pe care-l blochez, deși nu se afla nimeni în el. Mă uit în jur, ajunge și cealaltă mașină, dă un ocol și parchează pe trotuarul lateral, de lângă biserică. Din ea se scurg vreo cinci gealați spre mesele terasei improvizate în curtea benzinăriei, se-așează și-și comandă câteva beri. Petre se duce spre ei, în vreme ce eu încerc să-l găsesc pe om la telefon. Cum se lămurește despre ce-i vorba, mi se-ntoarce agitat înapoi:

– Auzi, ai văzut ce brand are brunetul ăla? Da-i rost de bătaie? Așa mi-or zis băieții lui Ovi…

Eu îl tot sun pe bișnițar și nu-l prind, primesc ton de ocupat.

– Da` noi ce facem aici, să nu mă bagi în vreo chestie dubioasă!

– Salut, am ajuns în pompă! îi fac eu semn să tacă

– Unde ești?

– Păi și eu am ajuns!

– Ok, vezi că-s în spatele tău cu Loganul albastru. Când apari?

– Imediat, că mai am ceva de făcut, îmi zice scurt și-mi închide.

Îl sun imediat pe Ovi:

– Măi, nu știu ce se-ntâmpl… omu` nostru bănuiește ceva, că nu se-arată. Eu cred că mișună primprejur, mi-e să nu se fi prins de ceva… Petre pendulează de la băieții tăi la mine, nu mai are răbdare, am impresia c-o văzut ambele grupuri și-o făcut legătura între noi!

– Hă, hăăăă, se distrează șeful de serviciu la telefon.

– Să știi că bănuie ceva! M-o sunat și știi ce mi-o zis?

– De-aia suna ocupat? Păi zi repede ce ți-o zis, da` nu-i mai răspunde, să pot da și eu de el!

– Cică domnu` Ovi, am vint la o lucrare-n Cluj, zugrăvesc casa la cineva, iau banii și ți-i dau înapoi.

– Haaa, ce fain, acu-i și zugrav omu` nostru! Ți-am zis eu că nu-i crescător de iepuri, face și el bișniță cu urechiații pe care ți i-a vândut ție, acu` mi-i vinde mie, și mai scoate și-un profit… Înseamnă că tre` s-apară, nu? Ok, vorbim când se termină, te salut!

Și aștept, și aștept… dar bișniț-manul nu apare. Când prind la telefon aud printre vorbele lui aceeași sirenă care nino-ninoie la mine-n intersecție:

– Hai, ce faci? încerc să-l iau repede. Vii odată?

– Vin imediat, unde ești?

– Păi nu mă vezi? Îs tipul cu okelari și mă plimb în fața benzinăriei.

– Nu te văd, acum am ieșit de la Profi!

– Măi, tu nu ești la pompa MOL, cum ai zis?

– Nu, sunt la OMV!

– Ești nebun, păi n-ai zis la MOL?

– Îs cu nevastă-mea, avea de luat ceva de la Profi…

– Ok, și cum facem, vin eu acolo sau vii tu aici?

– Haide tu că te-aștept în parcare.

Dau adunarea trupei și-l sun pe Octavian:

– Mă, ăsta ori îi prost, ori se face! Cică m-aștepta-n altă parte…

– Da, s-a prins. Știi ce m-a-ntrebat?

– Hm? Ia zi!

– Domnu` Ovi, ai trimis pe cineva să mă bată?

– Păi e clar! Prea mulți țigani ai trimis. Da nici ăsta nu-i normal, ba-i la MOL, ba la OMV, ba cumpără de la Profi, ba spionează…

– Na, pân-la urmă m-am înțeles cu el, îți mai dă fiu-meu 100 lei să-i lași de drum și iei cutiile cu iepuri de la el!

– Haaa, bine că v-ați înțeles după tot circul ăsta! Cu bani de drum și berile băute de gipsy, cred c-ai trecut de mia de lei…

IEPUREÎn final iau iepurii și am parte de-o scenă bucolică, cu mai plinuțul Horațiu Mălăiele, iepuroaică și iepuri nici nu mai știu de care soi: danez, englez… Contează că omul și-a recuperat karma și ne putem vedea mai departe de treaba pentru care-am venit în Cluj!

– No, cum îi cu iepurii, se-nmulțesc? îl întreb la câteva săptămâni după.

– Băi, nici nu-ți imaginezi, îi fantastic, cel mai fain moment al zilei pentru mine: dimineața când le dau de mâncare la iepuri, vorbesc cu ei…

– Și de tăiat, când tai vreunul? mă enervez când îl aud vorbind ca Florin Piersic.

Parcă era Mălăiele, ce naiba, nu-mi plac schimbările de ritm…

– Nu știu cum o s-o facem, va trebui să chemăm un vecin. Ne-am atașat cu toții de ei, și nevastă-mea, și fiică-mea. Până la urmă cred că-mi fac o crescătorie de iepuri, ai vazut ce scumpă-i carnea la Metro?

Na, c-am încurcat-o! De unde naiba să văd, că nu mai am firmă, nici card la Metro?

Bărbos din fire, îl privisem pân-acuma circumspect, ca pe-un comic, și uite că picasem pe rolul de salvator al său, în vreme ce el, victima inocentă a tranzacțiilor pe internet, îmi vorbea condescendent, iar eu îl ascultam. Afacerile-i creșteau vorbind în fața ochilor mei – și eu tăceam, eram cel căruia i se lungeau urechile…

– continuarea aici –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s