viața de familie în interviuri

Îmi amintesc de perioada intenselor lecturi din adolescență. Într-una din zile, la prânzul din familie, pregătit de mama cu mare fast – după toate regulile – certat că citesc aiurea, în detrimentul școlii, că mi-am luat nasul la purtare și că ar cam trebui să-mi mai ascult și părinții, m-am ocoșit să răspund din cele citite. Am dat un procent aiurea luat din cărți, despre importanța (re)educației, după care ponderea lecturii și (auto)educației în formarea individului ar fi peste 50%. La care tata, altfel de educator (profesor de limba română, asemeni mamei), mi-a răspuns zâmbind:

– Asta-i dovada că nu citești ce trebuie!

– Să știi că de fapt, mai mult de jumătate din ce-nseamnă personalitatea cuiva se leagă de abilitățile înnăscute!

Și n-am avut ce să mai zic. Vorbele lui m-au pus pe gânduri și m-au adus cu picioarele pe pământ. Pentru că mesele în familie erau și hrană spirituală. Descoperirile neuroștiinței i-au dat și mai multă dreptate tatălui meu: în ziua de azi se acceptă că 50% din calitățile personale se datorează genelor, 30-40% au legătură cu experiențele și trăirile din primii 5 ani, ceea ce-nseamnă că educației primite ulterior în școală îi revin restul de 20-10%.

Vis-a-vis de importanța familiei, am tăguit câțiva prieteni și cunoscuți (din sfera literelor) pe facebook: ce înseamnă pentru voi a fi (sau a nu fi) familist? Reproduc mai jos întrebarea și câteva dintre răspunsuri.

Întrebat ce este jazzul, Louis Armstrong a răspuns: „Dacă simți nevoia să pui întrebarea asta, n-ai să-l înțelegi niciodată!” Poate că trăirile noastre subiective rămân inaccesibile. Dar tehnologia care ne face viața tot mai comodă, chipurile, vine să le tragă la suprafață. Și pentru că se apropie 8 martie, am să-i îndeplinesc dorința colaboratoarei mele Mihaela, care mi-a cerut să pun mai multor domni întrebarea: „Ce înseamnă pentru voi a fi (sau a nu fi)… familist?”.

Au răspuns alături de mine (Marius OliviuCa să dau tonul, am să răspund primul la întrebarea Mihaelei, în acest context: am aflat recent despre tag-uri și hashtag-uri, cum reușesc să pună ultimele ceva ordine în social-media. Care medie, ca o excepție de la restul internetului, nu poate fi google-uită. Cred că precum acest # poate așeza rândurile de comentarii și gânduri postate în cartea asta a fețelor într-o oarecare direcție, asta înseamnă (oarecum) pentr-un bărbat famila. Pentru că știm tot felul de lucruri și sunem capabili să ne risipim în toate direcțiile. Iar părinții, consoarta și pruncii ne sunt faruri și balize prin marea de posibilități pe care navigăm. În lipsa lor, cred c-aș pluti în derivă!

numiții (trecuți în ordinea like-urilor primite):

Doru Pop NU sunt familist. Pentru că în limba română cuvântul a dobândit o prea puternică dimensiune peiorativă, în sens îmburghezirii timpurii, a transformării noastre și a celor din jurul nostru într-o instituție (uneori represivă, alteori ipocrită). M-am îndrăgostit de o femeie minunată, care a făcut minunatul efort de a naște doi copii, pe care avem bucuria să îi vedem cum cresc. E o mică nișă de timp și spațiu a cărei natură nu aș putea să o definesc, dar în niciun fel nu aș defini-o ca pe „familism”. Nu am vrut să îmi „întemeiez o familie”, am primit un dar minunat, neașteptat, pe care încerc – în măsura în care lucrul acesta este posibil – să îl ocrotesc, să îl cresc, să îl împărtășesc. Când eram adolescent una dintre butadele care mi-a rămas imprimată în minte a fost: filosofule, fă mai întâi acasă, apoi dă sfaturi pe stradă. În fond familiile noastre sunt propria noastră oglindă. Iar de când am copii, mă tem și mai tare de această oglindă, pentru că ea nu minte niciodată și nici nu are nicio cruțare față de defectele și slăbiciunile pe care le ascundem de atâtea ori sub orgolii și infatuări găunoase.

Ciungu Mircea În ADN-ul unui bărbat există două gene fundamentale : libertatea și vânătoarea. Ele se activează în condiții particulare , în general după consumarea adolescenței. Pentru unii bărbați nu se activează niciodată. Pentru cei care au privilegiul să simtă gustul …preeriei, întemeierea unei familii seamănă cu ridicarea unui fort la frontieră. Viața devine complicată, sacrificiile se țin lanț, pentru că provocările devin cotidiene. Atunci când fiica ta vrea ultimul smartphone, sau un Bittle decapotabil, te dai peste cap , pentru că vânătorul din tine nu acceptă o neîmplinire. Când ziua soției se suprapune peste o ”ședință” cu băieții, renunțarea te înalță în regnul mineral și animal la rangul de martir. Sunt toate astea mesurabile în unități fizice? Nu! Condiția ta de bărbat depinde de puterea ta de adaptabilitate. Ești familist? Niciodată. Rămâi un vânător dedicat fericirii familiei tale. Va fi recunoscut sacrificiul tău? ce mai contează. Acolo, la frontieră, vei fi măcar fi propriul tău erou. Pentru că mai există în unii bărbați o genă, aceea a datoriei împlinite. Acel ”trebuie ”. Și dacă în aventura asta vei afla ce este dragostea familiei tale, atunci nu vei fi trăit în zadar. Familia va fi încercarea ta de căpătâi și chiar dacă nu vei fi reușit – și cu singuranță va fi o întâmplare plină de frustrări- măcar povestea ta va rămâne o clipă în vântul preeriei. Merită încercarea! Depinde de ce ai în ADN. Și de curajul tău de vânător.

Bogdan Suceava Nu am aprobare din partea doamnei mele să discut acest subiect…

Tudor Calin Zarojanu Sensul existenţei mele. Nimic din ceea ce fac nu este independent de familia mea. Unele lucruri sunt mai personale – de pildă, scrisul: scriu în primul rând pentru că simt nevoia să scriu – dar nu total independente de familie: vreau să transmit ceea ce cred că am de transmis în primul rând celor din „lumea mea”; or, lumea mea este înainte de toate familia mea. Probabil că lucrul care spune cel mai mult despre relaţia mea cu familia este că Dana şi cu mine suntem cu copiii 99% din timpul vieţii. Rareori mergem undeva fără ei şi încă mai rar unul dintre noi merge singur undeva. Copiii sunt despărţiţi de noi 3-4 ore pe săptămână, duminica după-amiaza, atât. Este o alegere, nu o obligaţie. Din punct de vedere „clasic”, formal, a fi familist înseamnă pentru mine aproape tot ceea ce este legat de casă, de la cumpărături şi spălatul vaselor până la îngrijitul florilor şi călcatul rufelor. Nu mă pricep şi nu mă-ndemn la bucătărit. Dar astea sunt deja lucruri banale, aproape frivole, faţă de ceea ce am spus mai sus.

Marcel Preda Pentru mine inseamna ca ti-ai ales un om sau mai multi care sa te insoteasca in calatoria numita viata, in mijlocul carora sau langa care te simti implinit, macar pana ai bateriile incarcate. Bineinteles ca familia iti ofera ocazia sa te descoperi, sa iti aperi libertatea, sa iti pastrezi echilibrul. Pot sa spun si ce nu inseamna familia: un contract mincinos numit casatorie din care rezulta copii, conform caruia agresezi si esti agresat. Familia nu are legatura cu dezlegarea la sex, in cel mai cunoscut mod crestin-ortodox. Familia e cea pentru care oferi posibilitatea luarii deciziilor in functie de cum le dicteaza si le /iti spune inima, in asa fel incat sufletele sa fie daca nu fericite, cel putin impacate.

Razvan van Firescu Nu stiu exact ce inseamna a fi familist pentru ca nu ma pricep sa pun etichete decat cartilor pe care le citesc si filmelor pe care le vad. Dar am sa incerc sa-mi sondez viata si experienta de familie ca sa-mi dau seama alaturi de voi ce inseamna, daca inseamna ceva, a fi familist. Mi-am dorit intotdeauna o familie pentru ca am simtit ca-mi lipseste. Mi-am dorit copii desi nu eram foarte sigur daca voi reusi sa fiu un tata bun. Nici macar nu stiam ce inseamna, mai exact, sa fii un tată bun. Nu am avut vreun punct de referinta… Dar mi-am dorit foarte mult o familie. Si am primit-o. Este foarte usor sa vorbesti despre persoana care te ajuta sa formezi cuplul care te va ajuta la intelegerea sensului cuvantului „familie”. Te gandesti la lucrurile care te fac fericit si le aduni pe toate picurandu-le cu masura in recipientul care-ti este sotia. Dar sa fii familist nu cred ca inseamna doar sa-ti lauzi consoarta. Sa fii familist probabil ca inseamn si sa-ti asumi faptul ca esti vasul de toaleta care trebuie sa adune toate dejectiile emotionale pe care partenerul le varsa asupra ta. Dupa care la fel de simplu ca o apasare de buton, le deversi la canal cu o puternica avalansa de apa. Ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Să fii familist inseamna sa-ti asumi atat greselile tale cat si ale persoanei de langa tine. Sa intelegi ca nu renunti la libertate ci că, de acum, vei imparti libertatea cu altcineva. Ca singurele cuvinte grele care te pot rani vin din aceeasi gura care poate rosti singurele cuvinte care te pot repune pe picioare, care-ti pot da aripi, care-ti pot da forta sa faci lucruri de nebanuit.

Ca si barbat incetezi sa mai fii vanator odata ce ajungi captiv in plasa familiei? Daca-ti plangi trecutul si aventurile apuse, atunci da. Dar daca preferi sa vezi lucrurile asa cum sunt atunci vei realiza ca vanatorul din tine abia acum are adunate toate fortele si isi gaseste rolul in actiune. De acum vanezi viitorul. Viitorul, necunoscutul, misterul zilei de maine pentru copilul sau copii tai. Nu-ti permiti sa te inmoi, sa nu fii cu ochii in patru acum cand odrasle depind de tine. Ce inseamn sa fii familist? Sa fii un fel de super-erou fara colanti care nu simte oboseala, cu nervi de otel, cu o imaginatie neostoita care vaneaza viitorul cu acelasi talent si dedicatie cu care pana mai ieri vana orice altceva.
Da. Asta cred ca înseamnă, în mare, familist.

Parlog Cezar-Mihai Sincer, in momentul asta nu stiu ce sa raspund, si cred ca prea mult, raspunsul meu depinde de starea din momentul in care mi se pune intrebarea. Am fost mult timp si familist, am fost mult si nefamilist – e superb, poate cheia vieții vesnice, si ma gindesc la Neagu Djuvara, despartit de vreo 50 de ani… 

Gheorghe Iova atlet & ascet, una & un

Daniel Moşoiu Cred ca stiu cum ar trebui sa fie. Nu reusesc intotdeauna 🙂  Singurul familist adevarat a fost Adam. Bine, lui nici nu i-a fost greu…

Berghian Bogdan (stabilit cu soția la Rouen) Inseamnă să te întorci acasă!… ca să răspund strict la întrebarea pusă.

Octavian Soviany familistul e un pușcăriaș căruia i se refuză dreptul la vorbitor
Marius Oliviu la vorbitor are program 🙂 dar de ascultator. nu detaliezi un pic?
Octavian Soviany cred ca e suficient…se intelege…daca o detailez pierde ceva
Anunțuri

Un comentariu

  1. mariusoliviu · Martie 9, 2015

    Reblogged this on biblioteca de filme.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s