Cum poți slăbi

Apropo de articolul meu din august, în care mi-am propus să slăbesc 3kg, aveam atunci 81,6 kg. La o lună și ceva am 80,2 kilograme – cântărite azi dimineață. Seara am 81,2 pentru că mănânc și beau mai multe lichide (inclusiv cola sau bere) în cea de a doua parte a zilei, dar se pare că peste noapte metabolizez ce e de metabolizat.

Secretul e o viață ceva mai activă, mai multe griji, poate un somn un pic mai bun, dar nu cine știe ce. Sper să reușesc să-mi ating obiectivul de a mai da jos încă un kg înainte de Crăciun, sau cât o mai dura toamna asta, până intrăm iar în lockdown.

Cum s-a votat acum un an în cartierul meu

În cartierul Cordoș de la periferia Clujului, unde locuiesc de vreo 7 ani deja, s-a votat la o grădiniță. În sălile de la „Neghiniță” de pe Calea Baciului, la nr. 56, s-au amenajat nu mai puțin de 4 secții de votare. Am văzut de la stradă o plachetă pe care scria 165-166 și am intrat. Am aflat la care dintre cele două votez si m-am pus la rând.

Pe pagina BEC am văzut că ar fi existat şi secțiile 167-168 la aceeași grădiniță, nu mi-am dat seama unde. În fine, pe lângă vecini, multă lume nouă, fețe necunoscute care votau cu buletin de flotant.  Un observator de la USR pus pe scandal, m-am amuzat puțin și am plecat. Nu cred că s-a schimbat ceva de atunci, și nici după alegerile astea locale nu mă aștept la ceva mai bun.

Se vor confirma niște persoane și re-așeza niște poziții. Vor fi eventual mici schimbări în componenţa consiliilor locale. Studiu de caz: de ce sunt capabili politicienii într-o lună, ca să-şi recâştige dreptul de a nu face nimic încă 4 ani? Şi ce putem face noi: alegeri în fiecare an? Sau mai degrabă din 8 în 8, dacă sunt ca acum, într-un singur tur: ei să mai voteze asta în parlament, iar noi să dăm next: data viitoare!

Să sărim peste alegerile astea formale. Aduc prea puțin față de efortul financiar de-a le organiza, și cel uman de-a ne deplasa toți buluc, acolo, ca și cum ar fi cele mai sigure locuri din lume.

ColorIM

Facebook îmi amintește cât timp a trecut de când am început să resuscitez vechiul meu printer HP Designjet 5500 pe dye care zăcea pe balcon, așteptând vremuri mai bune. Acum problemele sunt altele, vremurile cam la fel.

Am vreo 3 printere care merg şi încă vreo 3 de resuscitat şi (re)pus în funcţiune, am făcut cu Ioana o firmă pe care am botezat-o colorIM, literele din final după iniţialele noastre, şi mergem înainte. O să mai facem probabil încă o firmă, locaţie este pentru ea şi planurile sunt încă sus, la fel şi optimismul.

La pagina firmei încă se mai lucrează, dar este disponibilă aici. Ar fi multe de spus despre greşelile începutului, despre cum am plătit aiurea chirie ani de zile într-un spaţiu la etaj, unde mergeam doar după program şi în weekend.

După o vreme am înţeles că astea sunt costurile începutului, şi că tu alegi dacă să-ţi desfăşori activitatea haotic, prin spaţii ieftine şi insalubre, şi că de fapt nu plăteşti chirie cuiva, ci te asiguri că ai un loc unde poţi lucra, să separi casa de firmă… 

Auditorium minimum

Mă gândesc serios de o bună bucată de vreme să renunţ la blog. Chiar dacă am (re)început să scriu zilnic, auditoriul meu, respectiv mulţimea cititorilor, s-a redus spre minimum. Aţi auzit de sala Auditorium Maximum?

E o sală din clădirea Colegiului Academic al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, devenită un simbol al Universității, prin prisma evenimentelor culturale găzduite aici. Majoritatea festivităților de absolvire a facultății, cele clasice, sunt organizate pe scenă.

Am fost la o conferinţă a lui Alessandro Baricco venit la Festivalul internațional de carte Transilvania. S-a auzit destul de rău. Am schița unei cărți noi, în 3 personaje, două prietene și un ins bogat, care apare pe final. Încerc să mai conturez un personaj masculin, căutătorul…

Dar e greu cu scrisul, am senzaţia că pendulez între bine şi rău când fac asta, şi trebuie să-mi cer scuze ambelor părţi: celor de azi, că dispar pe moment din prezent ca să scriu, şi celor de ieri, că-i readuc în discuţie, când scriu despre ei, că răscolesc prin trecute lucruri.

Apoi, până și subconștientului meu, când termin abrupt ce-am de pus pe foaie. Sub impulsul inițial, am impresia că-mi dictează cineva, că am vreo inspirație, iar după ce mintea reactivă-mi cizelează cuvintele, de cele mai multe ori iese altceva, iar intenția inițială se pierde.

Mi-ar plăcea să fie măcar așa, să încifrez simboluri ascunse în scris, dar nici asta nu-mi iese 🙂

Joi 3

Azi e a 247-a zi din acest an calendaristic și, chiar dacă joi 3 sună cam sec, tot e mai bine ca o zi de vineri 13. Mai sunt 119 zile până la sfârșitul lui, așa că am intrat deja de mai bine de o săptămână în ultima sa treime. De trăit frumos, cu toate spaimele induse de virusul care a pus lumea pe hold.

După un august fierbinte și gol, vine un septembrie… pâș-pâș, încă în şlapi. Că de marți 1 septembrie a început un nou an bisericesc. Bine că trece imediat campania pentru alegerile locale, se pregătesc cele parlamentare, însă…

Ghinion, căci niciun politician roman nu merită sa fie zeificat, cum se întâmplă acum, pe bani grei. Păcat că sunt așa puține bloguri de scriitori în care să te poți refugia în perioada asta, când presa devine absolut nefrecventabilă.

Alegeri

Zice-se că viața e plină de alegeri, iar o dată la 4 ani, alegem și oamenii care administrează orașele sau satele pe care le locuim. Eu cred că momentele astea, mai rare decât credem noi, sunt şi mai greu de recunoscut: prinși în pânza de păianjen a traiului zilnic, de noduri ne dăm seama abia după ce trecem prin ele.

Cât despre alegerile locale, politice, catastrofa e la nivelul firului de iarbă, al individului. Nu doar că nu prea avem ce alege, clasa politică fiind în principal populată cu mediocri amorali; nu prea avem nici cu cine alege. Ca intelectual excentric şi posesor de blog eu fac parte, aproape sigur, dintr-o minoritate nesemnificativă.

Alegerea mea va fi probabil doar a treia opțiune a electoratului din comunitatea în care-mi fac veacul, așa că prezența mea la vot va fi aproape inutilă: sunt cel mult vocea din off. Așa că n-am să mă risc cu mai mult de două previziuni. La Cluj va câștiga Boc, cu un procent mult mai mic însă decât cel așteptat (nu 80, ci abia 55-60%).

Guvernarea liberală a urbei de pe Someș, amendată de USR, va deveni o corvoadă pentru dânsul, iar asta îi va grăbi plecarea spre Bruxellles. În comuna Baciu, periferia vecină cartierului meu clujean, Cordoş, va câştiga singurul candidat fără publicitate outdoor, actualul primar maghiar.

Marquez

Viața nu este ce ai trăit. Ci ceea ce îți amintești tu că ai trăit și cum ți-o amintești pentru a o povesti afirmă el în romanul autobiografic „A trăi pentru a-ți povesti viața”. Chiar așa o fi? Sau: e posibil?

Când a devenit munca un privilegiu?

Dar sănătatea? Azi se fac clasamente cu sectoarele economice importante, cu firme-nod, ne facem că ne temem de virus pentru că ar putea da peste cap sistemul de sănătate publica, dar despre munca privată şi sănătatea privată vorbim mai puţin.

Poate câte un caz izolat sau un film tâmpit ca acesta să mai suscite nişte reflecţii, dar în rest, prea puţin. Avem dreptul la un set de analize medicale ce pot fi decontate CNAS doar în limita fondurilor alocate laboratoarelor. Avem câte o zi pentru orice prostie dar nu avem o zi liberă pentru analize.

Se fac analize medicale formale (2 mâini + 2 picioare, funcționale) la angajare, dar pentru analizele anuale obligatorii greu se găsește o zi. Unii angajatori își amintesc de ele, alții – majoritatea – se fac că nu. Se știa că munca cu omul este cea mai dificilă, dar acum, în pandemie, s-a văzut că nu este cea mai bine plătită.

Plus că cele mai faine joburi (cele privilegiate, de care întrebam în titlu) sunt cele în care poți lucra de acasă. Dacă tu credeai că ai un job fain dar nu ți s-a permis să lucrezi de acasă – ghinion, te înșelai: nu aveai, de fapt, un job fain. Lumea se conduce acum din telefon, mailuri sau comunicate de presă.

Șefii și „şefuleţii” puteau sta bine-mersi acasă, dar și-au făcut simțită prezența online, ca nu cumva să se observe că treaba putea merge şi fără ei. De când a devenit munca un privilegiu? Nu se știe, de cândva dintre războaie, la începutul secolului XX. Dar acum suntem în XXI de ceva vreme. Cât ne mai prostim?

Județe, juzi și corupție

Deja termenul de baroni locali e atât de uzat că nu mai produce nicio emoție. Dar cum vă sună județ? În Evul mediu era o chestie pentru un oraș sau un târg să aibă propriul jude, să nu fie supus judecatei altora, mai mari în rang.

Azi județele țării, o formă de organizare moștenită de la ruși (în Ardeal aveam comitate), au fiecare legea lor, deși aparent funcționează după aceleași legi. Dar în Cluj primăria poate organiza paranghelii ilegale, călcând în picioare liniștea orașului și îngrădind parcuri publice.

În Alba primarul renovează Cetatea cu zeci de milioane de euro și-apoi o închiriază pe mai nimic chiar arhitectului care a umflat potul. Satu Mare e una din oazele contrabandei cu țigări iar în Bihor s-au depozitat doar în 2019 aproape 1.000 tone de deșeuri (anvelope uzate și gunoi menajer) aduse din Italia.

Viață și aparențe

Viața nu e acolo, la suprafață, ci aici undeva în adânc, în straturi suprapuse, nevăzute, aflate în contradicție cu ce lăsăm să se vadă. Sunt momente din viață imposibil de descris, vag exprimabile, şi sunt momente când pozăm. Şi punem acolo ceva în subtext, cuvintele devenind o anexă a imaginii – în care poate e ceva ce vrem să se subînțeleagă.

Vrem ceva, dar spunem mereu altceva – din orgoliu, de frică sau rușine. Ne punem măști să ne apărăm de ceva, cel mai adesea de imaginea noastră din ochii celorlalți. Uneori femeile se machiază, sau își dau jos masca ori par că lasă garda jos spunând: iubesc frumosul!

Dar unii (printre care mă număr și eu) cred că frumusețea e în ochii privitorului în timp ce alții consideră că frumusețea e frumusețe, undeva între știință și artă, că există principii, nu standarde, care definesc și nu limitează frumusețea.

În fine, dacă vreți să aduceți un pic de frumos în viață vă recomand un site de tablouri: dați click pe http://www.tablou.info și apoi lăsați-mi un feed-back. Mulțumesc anticipat!